Letters to Nature

Liviu Giosan indicates on the Ad-Astra site a new letter recently published in the prestigious science journal Nature, about the general situation of scientific research in Eastern Europe (btw: I am 100% convinced that although a lot of these elements are common to most Eastern Europe, Romania's situation was - and still is- the worst). This letter reminds me of a similar initiative that I also had a modest contribution to, but unfortunately that particular idea did not achieve its target. 1 year and a half ago, together with several scientists from the "Ad-Astra" and the "Forumul Academic Roman" organizations (at that time I signed on behalf of the online portal "Romania, Libera in Viitor" where I was editor and started a "Research, Science, Technology" rubrique), we tried to sensibilize the international (science) public opinion about the dramatic situation of the Romanian science, by sending in a brief but concise letter to Nature. Professor George Emil Palade, Romanian Nobel Laureate, also strongly supported this letter. The timing of the letter was just before the new Romanian government was to be formed. We did not get it published however (ex-post I believe the letter might have been published immediately if a single researcher would have signed it, while mentioning in the content that it represents the point of view of more scientists etc, as in the case of the letter mentioned above). In any case, I thought of publishing this letter on my weblog now. Why now? Because most if its content is still actual. Because several shortcomings pointed out in this letter have not been changed at all and those that did change are right now in great danger of being switched back to their earlier status by new policy-makers (in some cases this is, unfortunately, already consumed as mentioned earlier also on this weblog).

Here's the letter, as it was sent to and got rejected by Nature:

Sir – Your journal has frequently reported on the state of science in post-communist Eastern Europe and advocated changes in the European Union’s policies to provide adequate support for this region (Nature 402, 566, 1999; Nature 426, 369, 2003). In your reports and elsewhere, the reform of scientific research in Romania has been shown to lag behind other Eastern European countries. In fact, the situation is even more alarming: research and education in Romania experience a crisis that could damage them beyond repair. Statistics suggest that if the present rate of attrition will continue, research in Romania is in danger to be extinct by 2008! Research groups that still survive owe their existence to almost heroic efforts notwithstanding meager salaries, inadequate funds and outdated infrastructure.

Due to a lack of reform in research and education, the academic and scientific establishments have been subject to abuse and tainted by corruption and nepotism. First-rate scientific production, which is still generated by surviving research groups, owes more to international collaborations than to governmental policy. An increasing number of scientists of Romanian origin find permanent or long-term employment abroad. Concurrently, among Eastern European countries, Romania has one of the highest numbers of graduate students enrolled in Western universities.

On behalf of concerned Romanian scientists, working in their homeland or abroad, we wish to express our deep concern regarding the lack of progress in reforming the research system in Romania. Funding for science has declined on an annual basis well below the average level in the European Union, where Romania is expected to integrate in 2007. Currently, only 0.21% of the national GDP is available for research and development in Romania.

Swift and courageous reform is needed, in order to enable high quality research in Romania. The situation could improve rapidly if Romania’s newly-elected Parliament develops the political will to push for a drastic reform, because the required human resources still exist. As individuals and civic organizations dedicated to the progress of science and education in Romania, we express our readiness to be involved in this process. We urge the European Union to persuade the forthcoming government to address current deficiencies in research and education, to enforce the engagements to which Romania subscribed during the accession negotiations, and to explore alternative policies to support competitive research in candidate countries, particularly in Romania.

The reform of the scientific establishment in Romania should begin with an extensive evaluation of scientific performance based on international standards, coupled with measures toward eradication of corruption and nepotism in the academic and research institutions. Since research and education are declared national priorities, adequate financial support should be provided, matching or exceeding the average funding level in EU countries. Most of the research funds should be distributed via peer-reviewed competition to competitive scientists for infrastructure upgrades, research programs, and adequate salaries. Substantial funding should also be dedicated to slowing down, and ultimately reversing, the brain drain. At the same time, competitive scientists from abroad should be provided with incentives to work in Romania.

George Emil Palade, Nobel Laureate
The Ad Astra Association, http://www.ad-astra.ro/
The Romanian Academic Forum, http://www.forum-academic.com/main/index.htm
Free Romania Portal, http://www.romanialibera.com/

Tismaneanu vs. Goma

Scriam acum cateva saptamani ca invitatia lui Vladimir Tismaneanu pentru Paul Goma de a face parte din comisia de investigare a comunismului ar fi fost o initiativa excelenta (ex-post apare ca dorinta a lui Traian Basescu si deloc a lui Tismaneanu, mais enfin, tot o idee foarte buna). Imi exprimam insa rezerva fata de faptul ca Goma ar fi putut lucra cu membrii acestei comisii. Din pacate scepticismul meu (si nu doar al meu) se pare ca fost fondat: Ziua publica astazi un raspuns al lui Goma la declaratia lui Tismaneau din 20 aprilie. Ruptura s-a produs si chiar in mod radical (nimic neobisnuit insa relativ la experientele anterioare ale lui Goma...). E drept ca Goma nu poate fi singurul vinovat aici- nu voi discuta mai mult pe tema asta acum, voi face insa un link si la niste reactii dure referitoare la Tismaneanu numit coordonator al acestei comisii-, insa din pacate, din punct de vedere pur pragmatic (pana la urma asta conteaza), Paul Goma nu mai cred sa poata colabora cu nimeni, nici acum, nici mai tarziu. Si gasesc ca asta e o mare pierdere.

Pasivitatea nu este o alternativa

Dupa cum am promis in postul precedent, revin cu postarea interviului meu luat de doamna Angela Martin pentru noua revista Cultura. Interviul, intr-o forma editata, a fost publicat in nr. 12 al revistei, pe data de 9 martie, la pagina 17, sub titlul "Pasivitatea nu este o alternativa"- ar fi trebuit sa fie deja accesibil si online pe site-ul revistei insa inca nu este. Desi nu am ales eu titlul de data aceasta, il consider nimerit, mai ales ca repet deja de multa vreme exact acest lucru, de cate ori mi se ofera ocazia...

In relatia cu postul meu precedent referitor la noile masuri ale noului ministru al MEdC, domnul Mihail Hardau, punctul 4. al interviului de mai jos este cel mai relevant. Din pacate se pare ca partida de ping-pong a reinceput dupa demisia ministrului Mircea Miclea...

Inca o scurta precizare inainte sa va doresc lectura placuta si sa va invit sa comentati pe marginea opiniilor formulate de mine in acest interviu: in postul precedent am afirmat ca sunt de apreciat replicile prompte din Gandul si Cotidianul. M-am referit la substanta replicilor in general. Evident nu sunt de acord cu Melania Vergu atunci cand afirma in articolul dumneaei, citez : "... dl. Miclea reuşise performanţa de a impune nişte condiţii draconice, pe care nici chiar laureaţi de Nobel nu le puteau îndeplini, concomitent". Este o exagerare imensa, criteriile implementate de domnul Miclea au fost un minim absolut pentru decenta, inca departe de o pregatire pentru competitie internationala serioasa- multi ar fi sustinut (intemeiat) criterii mult mai aspre (deci mutarea noului ministru este cu atat mai naucitoare cu cat aceste criterii pe care dumnealui acum "le-a relaxat" erau criterii pentru asigurarea unui climat decent minim). De asemenea, cele 80 de reviste ISI ale doamnei Vergu (sincer, ma tot intreb de unde a luat numarul 80...) sunt de fapt cateva mii- mai exact numarul actual de reviste indexate ISI este 13841- si trebuie spus ca unele sunt mult inferioare altora in ranking-urile pe discipline dar din nou, deocamdata suntem departe de a discuta ranking-uri in ISI, dupa impact factor de exemplu, si ranking-uri pe discipline, care de multe ori nu sunt corelate perfect cu ierarhia impact factor-ului din ISI. Desigur insa in general orice revista recunoscuta ISI este mai buna decat cele nerecunoscute si fara sa mai intru in detalii aici voi spune doar ca asta e si mai clar in cazul publicatiilor romanesti nerecunoscute ISI (adica vasta majoritate, unele mai redundante decat altele). Dupa postul meu anterior am observat in Cotidianul si un scurt articol al Simonei Gheorghe pe care deci nu il mentionasem. In general sunt de acord si cu acesta, mai putin cu ultimul paragraf. Fara sa apreciez decizia domnului Miclea de a demisiona sunt departe de a face legatura intre aceasta decizie si "incompetenta" (si logica folosirii acestui termen imi scapa complet). Jurnalistele noastre au o pronuntata tendinta de a exagera si e pacat pentru ca distrug esenta articolelor, altfel informative si binevenite- as recomanda deci putin mai mult tact doamnelor respective. In rest succese si tineti-o tot asa!

Interviul:

1. Când şi de ce aţi ales să părăsiţi România?

In 1998 dupa absolvirea Liceului de Informatica „Tiberiu Popoviciu” din Cluj-Napoca, am primit- in urma unei selectii constand in preselectie pe baza de eseuri tematice, cv-uri, rezultate la olimpiade si alte concursuri scolare, scrisori de referinta s.a.md. si apoi triere a celor preselectati pe baza testului standardizat de limba engleza si a unui interviu la Budapesta - o bursa completa de studii universitare la University College Utrecht (UCU), noul departament international al Universitatii din Utrecht, Olanda. UCU a fost de fapt primul institut din Olanda organizat dupa modelul liberal arts college din SUA sau Anglia si aplicand criterii foarte stricte in selectia studentilor, fapt inedit la ora aceea in Olanda. In corpul profesoral au fost atrasi unii dintre cei mai renumiti profesori din principalele universitati olandeze, dar si profesori din universitati din Anglia sau SUA. Mass-media olandeza eticheta in scurt timp UCU drept Oxford-ul Olandei sau Harvard-ul Europei.

Am ezitat initial sa accept oferta care mi s-a facut, cu toate ca material ea includea o bursa acoperind integral absolut toate cheltuielile de cazare, masa si taxele scolare. Ar fi fost insa prima data cand as fi plecat din Cluj, eram evident asaltat de emotiile si incertitudinile pe care oricine le-ar fi incercat in acele momente. A fost in final nevoie ca insusi decanul UCU sa imi telefoneze pentru a ma convinge, spunandu-mi ca au fost selectati cei mai motivati si mai bine pregatiti candidati din intreaga Europa Centrala si de Est si ca garantat vor crea un mediu academic de exceptie dar ca au nevoie de noi toti pentru aceasta; abia atunci nu am mai stat la indoiala. As putea deci spune ca am inceput „aventura mea vestica” in baza unei oferte academice care domina orice alternativa.


2. Descrieţi-ne, vă rog, traiectoria dv. profesională. Care sunt rezultatele obţinute de dv. în străinătate?


Dupa absolvirea University College Utrecht cu doua licente (bachelor degrees) obtinute simultan in 2001, una in stiinte exacte cu focus pe fizica teoretica si una in stiinte sociale cu accent pe economie, am avut posibilitatea de a continua atat in economie cat si in fizica. Mi s-au oferit burse complete atat pentru programe de master in fizica, cat si pentru masterate in economie, in cateva universitati din Olanda, Anglia si Elvetia. Pentru ca in ultimul an de universitate am fost si asistent universitar in cercetare la Universitatea din Utrecht, acumuland un minim de experienta in cercetarea economica si dezvoltand o oarecare pasiune pentru modelarea „haosului social”, am ales in cele din urma economia. Am acceptat oferta institutului Tinbergen (institutul economic de cercetare si educatie postuniversitara a 3 universitati olandeze: University of Amsterdam, Free University of Amsterdam si Erasmus University din Rotterdam), aici oferindu-mi-se posibilitatea de a incepe doctoratul deja in septembrie 2002, la Erasmus University Rotterdam. In primavara lui 2003 am obtinut masterul de cercetare in economie (master of philosophy in economics).

Am urmat cursuri cu unii dintre mai „titrati” cercetatori in economie si econometrie ai momentului, pe plan mondial, atat in cadrul programului postuniversitar la Tinbergen Institute, cat si in numeroase scoli de vara si workshop-uri din intreaga Europa. Interesele mele principale in cercetarea economica sunt economia pietei muncii si econometria aplicata; primele mele lucrari stiintifice au fost selectionate pentru prezentare incepand din 2004 la conferinte majore din aceste domenii precum si in cadrul seminariilor invitate la universitati si institute de cercetare de prim rang din Europa si din SUA. Unele au fost trimise spre publicare si se afla sub evaluarea referentilor.

In primavara lui 2005 am fost invitat sa vizitez Departamentul de Economie al University College London si Institutul de Studii Fiscale din Londra, Anglia, colaborand in cateva proiecte de cercetare, in particular in microeconometrie. Actualmente sunt pe ultima "suta de metri" in terminarea doctoratului in Olanda, avand in acelasi timp o pozitie de cercetator asociat, la nivel de post-doctorand, in cadrul Departamentului de Economie al Aarhus School of Business si Centrului pentru Performanta Corporativa din Aarhus, Danemarca.

3. Ar fi fost ele posibile dacă aţi fi rămas în România?

Sunt convins ca traseul descris mai sus ar fi fost imposibil de urmat in Romania si ca ar fi si in continuare imposibil. Mai multi factori ma determina sa cred aceasta. Situatia materiala precara a educatiei si cercetarii din Romania in general, implicand imposibilitatea asigurarii unor standarde comparabile cu cele din institutiile de excelenta din strainatate este unul. Dincolo insa de resursele financiare si precedandu-le cauzal, zic eu, e vorba de mentalitatea mediului autohton- o mentalitate neadaptata unui mediu academic dinamic, competitiv, atragator, o mentalitate avand consecinte pe masura in politica si managementul stiintei din Romania. O mentalitate care refuza cu incapatanare sa evolueze. Din punct de vedere al cercetarii economice de exemplu, impresia mea este ca aceasta nu exista de facto in Romania. Exista zeci, poate sute, de profesori universitari (plini) de economie in Romania care sunt toti niste ilustri necunoscuti; nu publica si nu au publicat in jurnale mainstream, nici macar in cele mai slab cotate, sa nu vorbim chiar de jurnale de prim rang in ierarhia internationala (publicatiile din aceste jurnale sunt conditia sine qua non pentru candidatii la postul de profesor din institutii care se respecta). Aceste persoane sunt mult inferioare din punct de vedere al standardelor academice unor postdoctoranzi sau chiar doctoranzi fara pretentii prea mari din UE sau SUA. Cum pot acesti oameni care nu publica deloc sa fie la curent cu subiectul pe care il predau, ce as fi putut invata de la ei, ce ar putea acesti profesori transmite studentilor lor, cum i-ar putea motiva? Anul trecut Asociatia Ad-Astra a publicat niste date preluate de la ISI, continand toate titlurile publicatiilor cu autori bazati in Romania, in toate stiintele, pe anul 2004. In economie au putut numara in tot anul nu mai mult de 3 publicatii, in jurnale de impact mediu, dar in nici unul din cazuri afiliatia autorilor nu era departament de economie ci de matematica, informatica si respectiv stiinte politice. Am participat in ultimii ani la numeroase conferinte, scoli de vara, workshop-uri, atat in economie cat si econometrie, in Europa sau in SUA: desi am intalnit multi economisti romani, nici unul nu era bazat la vreo institutie din Romania, nici unul nu venea la propriu „de acasa”. Daca exista cercetatori in economie la noi, ei sunt invizibili pe scena internationala. Inca astept sa imi dovedeasca cineva ca ma insel. Situatia difera de la disciplina la disciplina- nu stam din pacate grozav in nici una- dar exista totusi o diferenta semnificativa intre stiintele exacte si cele sociale- unde ma refer in particular la economie/econometrie.

4. Cum apreciaţi starea actuală a învăţământului românesc? Sunteţi la curent cu reformele datorate miniştrilor noştri postdecembrişti care s-au perindat la conducerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării? Sunt ele suficiente? Se merge într-o direcţie bună?

Am incercat pe cat posibil sa urmaresc toate reformele implementate la nivel de MeEdC, mai ales in ultimii 3-4 ani. Nu a fost foarte greu pentru ca nu au fost prea fost reforme stabile, deci cu potential de impact semnificativ si pe termen lung. Un obicei contagios al ocupantilor portofoliului educatiei si cercetarii a fost acela de a marca terenul prin anularea a mare parte din reformele introduse anterior, fie ele bune, fie ele rele, si implementarea altora, „personale”. Pueril si evident, nociv. In plus, cand cineva a trecut la implementarea unor reforme radicale, de mult asteptate, in deplina colaborare cu si nu ignorandu-i pe cei carora aceste reforme li se adreseaza, i s-au pus bete in roate si s-a facut tot posibilul sa se scape de asemenea persoane incomode care chiar ar putea schimba major lucrurile o data si pentru totdeauna si ar putea deci strica jocul de ping-pong cu reformele, care, sa recunoastem, a fost un succes, singurul succes al ministrilor care s-au perindat anterior pe la MedC. Ma refer evident la Mircea Miclea- singurul care a trecut de la declaratii la fapte serioase, primind drept rasplata piedici din partea tuturor, inclusiv- sau poate mai ales- din partea „colegilor” din echipa guvernamentala. Rezultatul: ministrul Miclea demisioneaza cand reformele sale sunt implementate doar pe sfert si noi ramanem tot acolo unde am fost de cand lumea: in urma tuturor. Nu stiu ce face si ce va face noul ministru, deocamdata insa e liniste...prea mare liniste. In Romania acesta nu e de bun augur. Reformele domnului Miclea trebuie duse la capat, ramanand destule de facut pe langa acestea, deci nu e deloc momentul pentru liniste si inactivitate.

5.Se poate face în România o cercetare ştiinţifică la nivelul exigenţelor epocii noastre?

Raspunsul la aceasta intrebare este conditionat de raspunsul la o alta, intrebarea primordiala: se doreste cercetare stiintifica de performanta in Romania? Eu am adresat ad literam aceasta intrebare candidatilor la presedintie din cadrul ultimelor alegeri prezidentiale, ca prima intrebare intr-un set format din alte 10 (a se consulta de ex. site-urile organizatiilor Ad-Astra sau FAR care au preluat si au sustinut aceste intrebari). Nu au raspuns decat doi dintre candidati, eventual nici unul dintre ei castigator al alegerilor. Actualul presedinte nu a facut efortul de a raspunde, desi in campania electorala am fost repetat asigurati de mesageri ai Aliantei ca domnul Basescu da toata atentia acestei probleme si ca va raspunde „in curand”. Deci nu avem un raspuns oficial. Sa presupunem insa, pentru a putea continua inferenta, ca raspunsul e afirmativ. Pasul urmator este sa vedem cum transformam declaratiile in fapte, cum cream conditii decente pentru cercetare, cum trecem de la ridicol la normalitate. Domnul prim-ministru Tariceanu a declarat in sfarsit (in decembrie anul trecut, la sediul Misiunii Permanente a Romaniei la UE in Bruxelles) ca „cercetarea nu va mai functiona in regim sovietic”. Nu stiu daca ar trebui sa ne entuziasmeze prea mult ca la atatia ani dupa aparenta noastra eliberare de sub „regimul sovietic”, s-a decis in sfarsit si eliberarea cercetarii din acest regim. Nu stiu daca daca e mai mult decat o simpla declaratie. Dar daca este vointa, se poate. Vedeti ca nu a fost greu sa se gaseasca bani pentru marirea bugetului educatiei si cercetarii pentru la anul: s-au redus achizitiile de automobile si mobilier pentru institutiile publice. Cu o usoara calibrare a remuneratiilor angajatilor acelorasi institutii, bugetul se poate probabil dubla/tripla etc. O data create conditii normale pentru cercetare putem incepe sa vorbim si despre cercetare performanta. Nu este, desi ar putea justificat parea o utopie acum.


6. Consideraţi plecarea dv. din România fără întoarcere? Dacă da, din ce motive?

Nu exclud eventuala intoarcere in Romania. Ceea ce exclud este o intoarcerea permanenta, acum. Pentru cercetatorii stiintifici nu exista in acest moment in Romania posibilitatea de a concura cu alternativele oferite in UE, SUA, Japonia, Australia si alte state dezvoltate sau mai putin dezvoltate (eg. ofertele unor institutii de cercetare din Moscova, Rusia, sa ne intoarcem la „regimul sovietic” in oarecare masura). Un cercetator se defineste prin cercetarea sa; daca nu ar putea face cercetare la capacitatea sa maxima nu ar mai fi cercetator. Un cercetator roman activand intr-un institut de excelenta din strainatate nu se poate, in mod rational, intoarce permanent in Romania, pentru cercetare. Nu fara a face compromisuri. Iar in cazul meu asemenea compromisuri nu exista. Una dintre solutiile acceptabile in viitorul apropiat ar fi intoarcerile periodice de scurta durata sub forma unor asocieri cu institutiile de cercetare si departamentele universitare romanesti etc. S-a mai vorbit despre acestea, se practica in multe tari aflate in situatie asemanatoare Romaniei, exista de fapt cazuri foarte reusite si in Romania.

7. Ce aţi făcut sau ce aţi putea face de acolo, din ţara dv. de adopţie, pentru impulsionarea cercetării sau învăţământului din România?

Personal consider colaborarile cu cercetatori romani din tara si din afara tarii (de exemplu cu membrii asociatiilor Ad-Astra si Forumul Academic Roman) in diverse proiecte privind politica si managementul stiintei din Romania drept cele mai reusite proiecte ale mele in ceea ce priveste cercetarea si invatamantul din Romania. Este incredibil cat de multe se pot face cand se lucreaza intr-o echipa avand niste teluri comune. Voi continua desigur aceste colaborari si sunt sigur ca ele se pot dovedi si in viitor la fel de fructuoase.

O alta intentie a mea este sa colaborez cu cercetatori din tara in diverse proiecte stiintifice pe subdomenii de interes comun din economie/econometrie, cu focus pe Romania. Aici insa sunt reticent si sincer nu am descoperit inca pe nimeni cu care as putea lucra- am vorbit putin putin despre parerea mea referitoare la stadiul cercetarii economice din Romania si la punctul 3. Sunt insa extrem de interesat in asemenea colaborari si cred in potentialul lor; invit pe cei interesati sa ma contacteze.

Sunt desigur si alte planuri- tinand de un viitor mai indepartat- insa ele depind intr-o mare masura si de schimbarea acestei mentalitati care inca domina mediul academic din tara, mentalitate despre care vorbeam si in unele paragrafe anterioare. Idei din partea mea (si a altora in situatia mea) sunt, e doar nevoie de receptie si entuziasm si de partea cealalta...

8. Dacă vă veţi întoarce în ţară, vă veţi implica într-o reformă în educaţie sau în cercetare?

Categoric. Raspunsul aici nu ar putea fi decat afirmativ pentru ca toti cei activand in educatie si cercetare ar trebui sa se implice in reforme. Pasivitatea nu este o alternativa; nimeni nu stie mai bine de ce este nevoie in educatie si cercetare decat educatorii si cercetatorii insisi. De multe ori mi se pare ca unii dintre cei din afara ne implicam mult mai mult in procesele de reforma din educatia si cercetarea din Romania- in pofida distantei si imposibilitatii prezentei fizice- decat majoritatea celor aflati in tara. E si aceasta o diferenta de mentalitate- si aici lucrurile trebuie sa se schimbe radical daca vrem sa vedem vreo reforma de succes in educatia si cercetarea din Romania.

Si despre ce as vrea sa scriu astazi

• intai de toate despre faptul ca mergem iarasi inapoi in materie de educatie si cercetare in Romania. Si scriam exact despre asta si intr-un interviu pentru noua revista Cultura acum cateva saptamani (numarul respectiv nu a aparut inca online dar interviul in forma ne-editata va fi publicat in postul meu urmator), insa nu ma gandeam sa se indeplineasca intocmai... Acolo spuneam ca nu pot spune ce va face Hardau dar deocamdata e prea mare tacere...ceea ce nu prevesteste nimic bun...si ca tot ce trebuie sa faca 'mnealui e sa continue reformele lui Miclea. Ori vezi cum intelege dumnealui (si nu doar dumnealui, din pacate Hardau e doar unul dintre cei multi) lucrurile astea... Excelente replicile prompte in Gandul (prin doamna Vergu), Cotidianul (prin Iuliana Gatej) si- ca de obicei- a Ad-Astra. Din nefericire deci ideea cu "mandria locala" a ministrului Hardau era doar uvertura la adevarata compozitie.
• despre faptul ca in sfarsit s-a pus in functiune ceva ce trebuia facut de mult si cel putin la prima vedere se pare ca Tismaneanu e cel mai nimerit sa fie in charge: studierea crimelor comunismului. Cel putin prima lui initiativa de a-l invita pe Goma in comisie e absolut laudabila. Desigur Goma mai trebuie sa si vrea sa lucreze cu altii si acum are ocazia. Si cel mai important: sa nu fie iarasi o furtuna intr-un pahar cu apa (idem CNSAS unde inca asteptam ceva, orice).
• despre o idee absolut formidabila de a organiza intership-uri pentru studentii romani din strainatate, in Romania. Ar trebui extrapolat si la doctoranzi, cercetatori etc., ceva ce unii dintre noi au mentionat deja de multa vreme. Un singur lucru mi se pare nepotrivit in anuntul asta si anume ultima fraza: "peste 70% dintre tinerii romani aflati in strainatate isi doresc sa se intoarca in tara dupa incheierea perioadei de studii – aceasta este concluzia unui sondaj operat in perioada Romanian International University Fair 2005, aceasta fiind, de altfel, si realitatea care a condus la dezvoltarea programului Internship in Romania". Cauzalitatea functioneaza exact invers, dar oricum e bine ca unii - deocamdata putini- au inceput a sesiza corelatia. La mai mare!
• despre ceva ce ar trebui copiat imediat in Romania. La generatiile "senioare" de pe la noi senilitatea apare deja de la varste fragede in comparatie cu octogenarii niponi (realitate trista, nicidecum nu parodiez...), deci brain training-ul ar putea deja ajuta de pe la 50 incolo...stiu ei japonezii ce stiu si am impresia ca sunt intotdeauna cu un pas inaintea celorlalti.

Despre ce as fi vrut sa scriu saptamana trecuta

...dar timpul nu mi-a permis:

• despre economistii de notorietate mondiala care au fost intr-un fel sau altul asociati cu Londra. Un material scurt, concis si foarte bine venit in sensul asta e pe site-ul Institutului de Studii Fiscale (pe care il vizitam in conjunctie cu Departamentul de Economie al University College London (UCL) anul trecut pe vremea asta). Si apropos, scheletul imbracat al lui Bentham e intr-adevar intr-unul din holurile UCL-ului, nu e o gluma...
• despre "greva" studentilor francezi- cam tarziu, pentru ca au reusit sa ingroape CPE-ul definiv. Adio reforme. Ar fi fost ceva sa demonstreze impotriva formei in care (ar fi trebuit relaxate conditiile de concediere pentru toata lumea, nu doar pentru tineri) legea a fost enuntata, dar nu impotriva intentiei- si cand realizezi ca altadata studentii se revoltau pentru libertate, egalitate, fraternitate si nu de dragul de a se revolta. O fi avand de Villepin problemele lui dar aici a fost mai destept decat multi altii si a incercat ceva (digresiune: monsieur Sarkozy a profitat din nou si s-a abtinut deliberat de la comentarii-sincer, il prefer pe Villepin, mais enfin, chestie de gust). Ma rezum la atat si va indic si comentariile excelente (ca de obicei) ale lui Richard Posner si Gary Becker pe blogul lor comun- pe care vi-l recomand daca vreti sa invatati ceva din ce inseamna gandire economica- si articolul surprinzator de bun al Valentinei Pop din Cotidianul.
• despre faptul ca UBB-ul intentioneaza sa-si dubleze bugetul de cercetare (super!) sperand, intre altele, ca asta va atrage "in curand un premiu Nobel la Cluj" (sic! fara umorul tipic romanesc- macar de ar fi umor- nu s-ar fi putut...oare de ce trebuie sa strice jurnalistul o stire care arata ok, ba era si pozitiva, cu tampenii din astea).
• despre faptul ca unul din motivele pentru care UBB-ul vrea sa-si dubleze bugetul (vezi paragragul precedent) este ca ar dori sa ajunga in clasamentul primelor 500 universitati din lume. Si aici fac legatura cu celalalt subiect despre care as fi dorit sa amintesc, excelenta recenta realizare a Ad-Astra (care fara indoiala va fi continuata in toti anii urmatori) constand in publicarea unui top general si pe domenii al tuturor universitatilor din Romania, in functie de publicatiile cercetatorilor de aici. Evident exista si probleme cu ierarhia asta bazata strict pe impact factor-ul ISI, dar in cazul Romaniei suntem deocamdata departe de a ne ingrijora pentru aceste detalii- despre care voi discuta in posturi viitoare pe blog.

Wiki-Cluj

Cum nu voi mai avea probabil timp deloc saptamana viitoare, un al treilea post pe astazi nu ar trebui sa fie considerat prea mult... De data asta despre Cluj...

Dan Anghel a avut acum cateva zile ideea excelenta de a aduna bloggerii clujeni (dupa modelul iesenilor, care ne-au luat-o se pare inainte- ei, nu-i bai, ardeleanu' e mai lent de felul lui, dar treaba o face pefect) pe ceea ce ar trebui sa devina - categoric!- un loc foarte vizitat in viitor, ie. blogul blogurilor clujene: Cluj BlogRoll. Pornind de aici e clar ca bloggerii respectivi- evident ne-excluzandu-ma!- ar trebui sa scrie now and then si despre Cluj- ca minima obligatie. Deci un prim entry despre Cluj in paragraful urmator.

Incep prin a introduce ceea ce cred eu (let me know if I am wrong!) ca este cea mai informativa descriere a Clujului online: Clujul pe Wikipedia, avand in plus toate sansele sa ramana (sau sa devina, daca mai sunt indoieli in privinta dominantei curente...) oricand cea mai informativa prezentare, fiind in continua transformare- o resursa dinamica. Am descoperit-o recent dand un browse intre "articolele fructuoase" Wikipedia, adica acele articole considerate excelente din punct de vedere al materialului informativ (in particular trebuie sa marturisesc ca inventia metodologiei wiki mi se pare o adevarata revolutie in ceea ce priveste comunicarea si mai ales, colectarea informatiei- si cred ca va avea un rol mult mai important din acest punct de vedere in viitor). Toti cei capabili- probabil cei mai calificati fiind nativii clujeni- sunt desigur invitati sa dezvolte mai departe aceasta colectie de informatii. Mie mi se pare deja un material excelent, cu destule avantaje comparative chiar fata de numeroasele monografii despre Cluj care mi-au cazut in mana pana acum. In plus are ca link un ghid turistic al Clujului in wikitravel - bunicel, cu toate ca ar mai fi destule de adaugat si un inceput de materiale multimedia despre Cluj in wikimedia commons- aici categoric mai este loc de multe altele, sunt doar cateva poze deocamdata.

Tot intre proiectele folosind tehnica wiki si cu potential in ceea ce priveste Clujul se numara si recenta idee a lui Sorin Matei (in colaborare cu Angela Dobrescu) in care orasele Romaniei ar fi prezentate din perspectiva locuitorilor lor. Si acest proiect mi se pare unul cu potential enorm. Deci clujeni, la treaba!

A clash of eras

This is something you cannot miss: an amazing act of courage by an Arab (Arab-American) scholar, a woman psychologist, who speaks up on the Al-Jazeera TV channel. I have never seen somebody so blunt and open about issues usually untackled. This is about questions the members of the Muslim religious group should ask themselves- and answer as well. The problem is that nobody does- at least not publicly- and this unfortunately includes also those- and I am sure they constitute the absolute majority- who do not support terrorist acts of any form carried out in the name of their religion. I entirely agree with the (main) standpoint- this is not about a clash of present-time religions or civilizations, but indeed it is about a clash of eras. On the one hand you have a side that evolved (in general, exceptions remain) incredibly-- despite paying huge costs that came along with this evolution-- from a similar fundamentalism that once materialized in the crussades, the Inquisition and the like; on the other hand you have the side that remained largely unchanged throughout the centuries...

The entire transcript of Wafa Sultan's speech in this video on an Arabic online tv (don't know for how long this link will be available) is available here. Excepts from it below:

The clash that we are witnessing around the world is not a clash of religions, or a clash of civilizations.
It is a clash between two opposites, between two eras.
It is a clash between a mentality that belongs to the Middle Ages and another mentality that belongs to the 21st century.
It is a clash between civilization and backwardness, between the civilized and the primitive, between barbarity and rationality.
It is a clash between freedom and oppression, between democracy and dictatorship.
It is a clash between human rights on the one hand and the violation of these rights on the other hand.
It is a clash between those who treat women like beasts and those who treat them like human beings.
What we see today is not a clash of civilizations. Civilizations do not clash but compete.

....

You are free to worship whomever you want, but the beliefs of other people are not your concern, whether they believe that the Messiah is God, son of Mary, or that Satan is God, son of Mary.
Let people have their beliefs.
The Jews have come from the tragedy (of the holocaust) and have forced the world to respect them; with their knowledge, not with their terror; with their work, not with their crying and yelling.
Humanity owes most of the science and discoveries of the 19th and 20th centuries to Jewish scientists.
15 million people, scattered throughout the world, united and won their rights through work and knowledge.
We have not seen a single Jew blow himself up in a German restaurant. We have not seen a single Jew destroy a church. We have not seen a single Jew protest by killing people.
Muslims have turned three Buddha statues into rubble. We have not seen a single Buddhist burn a Mosque, kill a Muslim, or burn down an embassy.
Only the Muslims defend their beliefs by burning down churches, killing people, and destroying embassies.
This will not yield any results.
The Muslims must ask themselves what they can do for humankind before they demand that humankind respect them.

What's new

... or rather not entirely new- objectively speaking- but recent impressions from my part, so to say. This time about classical music, economic research and some new scientific highlights...

I ran into an excellent resource of classical music online that has, among other things, short informative biographies of many composers and- particularly- complete librettos for a few hundreds of the most famous world operas. See for instance the libretto for Leoncavallo's "I Pagliacci" (not randomly selected: if it all goes well, I would have seen I Pagliacci performed live in the famous Arena di Verona by the end of June). And since we talk about classical music, these are two of my favourite live classical music radios: ClassicFM UK, Radio 4 NL (they work most of the time!). Enjoy!

I reread a part of a very much cited interview with Jim Heckman (see also on this blog a short biographical note about the Nobel Laureate Heckman that I wrote a while ago for the Educational Supplement of the newspaper Gandul- in Romanian though) last year. This is about the "cute economics" literature that seems to be favoured by many economists nowadays, to the expense of the trully important research questions. I could not agree more with Heckman who turns against all these researchers- and I can say I even have personal reasons for that: one of these cute economics fans (and a world famous economist...) literally told me to change my PhD topic - since really nobody is interested in complex structural models & co - and tackle one of these cute economics topics that gets published immediately. It is true that I would have perhaps finished my PhD for quite some time now if I had followed his advice- nonetheless that would go against my principles (and therefore I am still stressing out with this thesis...). Anyways, this is the excerpt from Heckman's interview that every economist should digest:

In economics there's a trend now to come up with cute papers in an effort to be cited as many times as possible. All the incentives point that way, especially for young professors who seem risk-averse rather than risk-taking after they get tenure. In some quarters of our profession, the level of discussion has sunk to the level of a New Yorker article: coffee-table articles about “cute” topics, papers using “clever” instruments. The authors of these papers are usually unclear about the economic questions they address, the data used to support their conclusions and the econometrics used to justify their estimates. This is a sad development that I hope is a passing fad. Most of this work is without substance, but it makes a short-lived splash and it's easy to do. Many young economists are going for the cute and the clever at the expense of working on hard and important foundational problems.

There were two studies in Science last months that really caught my attention. One of them is a experimental sociological study investigating the secrets of success in the entertainment industry (an artificial "music market" in this case)- inter alia it could attempt to explain why some puerile and lacking any musical virtue songs such as "Dragostea din Tei" (aka "The MiYaHee" song for most foreigners) caught up so well all around the world- the initial inertia matters!- and another one is a psychological (field) study about the decisions made by consumers faced with different choices- this basically tells you- counter to common sense- not to think too much before buying a car or a house since you'll only have regrets (and headaches) and you'll be far less satisfied than when you choose these complex goods very fast, based on a minimum of features. From the monthly highlights of the AAAS:

Salganik, Dodds and Watts (2006) argue in the 10 Feb Science that there are no guarantees when it comes to knowing who or what the next big hit will be. In a study designed to understand the social underpinnings of success, the sociologists set up a Web site where people could listen to, rate, and download previously unknown songs by unknown musicians. Participants in one group were only given song titles and band names as their guide, while other groups received information about previous participants' choices (i.e., how many times songs were downloaded). The researchers found that popular songs were more popular (and unpopular songs less popular) in the groups where participants had access to other people's opinions; but which particular songs became very popular was nearly impossible to predict. Success was also only partly determined by quality: The best songs rarely did poorly, and the worst rarely did well, but any other result was possible.

We generally believe that taking time to think about a decision will result in a good choice. And the more complicated the decision, the more time many of us will spend agonizing over it. Now a Report in the 17 Feb 2006 Science suggests that thinking too much can sometimes get in the way of making the right decision. In a set of laboratory and "real-world" experiments, Dijksterhuis et al. [researchers from the University of Amsterdam] studied people making a range of consumer choices -- from simple ones like deciding what kitchen accessories to buy, to more complex ones like choosing a new car or furniture. They found that shoppers who spent time consciously thinking about simple items like oven mitts or shampoo were generally pleased with their purchases. But when faced with a more complicated choice like picking the best of 4 cars based on 12 attributes (with one car clearly better than the rest) conscious thinkers performed no better than chance, choosing the best car only 25% of the time. Even more surprising was that when researchers distracted the participants with puzzles before asking for their car choices, more than half ended up picking the best car. Counter to what we might think, the findings suggest that as choices become more complex, better decisions come from allowing one's unconscious to sift through the options.

Basescu: "Wellll, let's don't be pessimistic, when we have ALL conditions to be optimistic..."

Luiza Ilie scrie in cateva articole despre jurnalistii straini aparent veniti in Romania sa prezinte doar senzationalul, ceea ce e iesit din comun in sens negativ, ca imagini generalizate ale Romaniei, chiar atunci cand subiectul respectiv nu caracterizeaza decat o infima parte din populatie - sau e in mare de domeniul trecutului. Avand ea insasi experienta ca fixer (jurnalisti romani pe post de ghid si traducator pentru reporterii straini), Luiza Ilie aparent descrie exact ce este in mintea ziaristului strain venit in Romania. Pentru Luiza Ilie acesti jurnalisti manipuleaza prin fapte, fara vreo rea intentie, si astfel prezinta Romania de pe hartie, nu cea reala:

Din nou, nimic mai adevarat. Aceasta este Romania pe hartie. Dar articolul, oricat de mult ar respecta hartia, nu reda fidel realitatea. Acesta este poate cel mai trist aspect al jurnalismului -- manipularea prin fapte. Si fara scop rau. Pentru ca jurnalistii danezi, sau jurnalistii de la CNN, care au filmat prostitutia infantila, sau jurnalistii de la ABC, care au filmat in 2001 conditiile improprii din orfelinatele romanesti, ei toti nu urmareau sa faca rau. Ei urmareau pur si simplu un subiect tare. Ei au folosit fapte, nu fabulatii. Dar putem oare spune cu sinceritate ca faptele respective redau Romania?!... Poate cea de pe hartie. (mai multe detalii in articolele Luizei Ilie de pe anchete.ro: despre jurnalisti danezi si tiganii din Popesti-Leordeni, despre (aceiasi) jurnalisti danezi si copiii strazii)

Mai mai sa ma convinga, e foarte usor sa cazi in capcana asta (probabil infinit mai usor daca traiesti in Romania). Cred ca pana la urma Luiza Ilie insasi o face neintentionat- sa-i dau niste circumstante atenuante. Si pe alocuri dumneaei ar putea prezenta si niste lucruri valide, dar neglijabile relativ la majoritatea reporterilor straini si la subiectul din context per se, e.g. intr-adevar jurnalistul, ca specie, vrea sa prezinte lucruri iesite din comun, din asta traieste presa la urma urmei; intr-adevar unii dintre jurnalistii straini ar putea pur si simplu sa fie interesati DOAR de senzational si astfel sa ignore voit contextul mai amplu... In acelasi timp insa, faptele vorbesc. Cata vreme subiectul respectiv mai e de actualitate, oricat de neplacut ar fi, nu trebuie ignorat pe motiv ca nu mai e relevant pentru o majoritate- ba dimpotriva, atunci cand aceste inechitati intre o majoritate si diferite minoritati exista, atunci ar trebui insistat, descoperit, analizat. La noi exista insa tendinta de a minimaliza, de a neglija unele realitati care pentru straini sunt stridente, anormale- si pe drept cuvant. Cine sa scrie despre ele? Probabil Luiza Ilie nu le-ar mai considera relevante pentru dumneaei si pentru alte 20 de milioane de romani. Ce facem insa cu cele 10% de populatie ramase? Faptul ca nu vrem sa vedem sau sa discutam despre unele lucruri (pe motiv ca le-am auzit prea des si deci haideti sa schimbam subiectul sau ratiuni similare) nu inseamna ca ele nu exista.

Spuneam deci ca as fi fost aproape convins citind doar articolele jurnalistei noastre mai sus mentionate, insa din fericire am dat de un nou articol al Luizei Iliei pe hotnews.ro unde dumneaei se revolta- absolut nefondat de data aceasta-impotriva unui articol recent aparut in Washington Post in care intre altele se vorbeste despre taierea traditionala a porcului si aparenta incertitudine si chiar rezistenta la normele EU in domeniul acesta, norme care ar deveni lege si la noi o data cu aderarea Romaniei- preconizata in ianuarie la anul, despre diferenta persistenta dintre sat si oras la romani, despre discriminarea etniei roma s.a.m.d. Lasandu-va sa va faceti singuri o parere prin citirea criticii Luizei Ilie si a articolului original, as spune doar ca gasesc titlul articolului din cotidianul american extrem de OPTIMIST (am scris pesimist aici initial- a stat online cateva ore, merci celor care au sesizat nonconcordanta...). Eu l-as fi intitulat "Still in Darkness"- cel putin dupa ce am ascultat engleza de doi bani a domnului presedinte Basescu sau a domnului politolog Tanase sau- mai ales- elucubratiile primarului Gheorghe Tataru din Targu Frumos referitor la romi in general (primar care in primul rand vorbeste mult mai prost decat familia de etnie roma care se afla in litigiu cu administratia locala, Pandele) in videoclip-ul care poate fi accesat tot de pe pagina articolului.

Asadar: desi as putea si eu spune ca Luiza Ilie sau si mai bine, ca zambaretzul domn presedinte Basescu (in engleza-i colorata)- apropos, NOTA 10 pentru reporterul de la Washington Post pentru incheierea videoclip-ului cu replica lui Basescu- : Wellll, let's don't be pessimistic, when we have all conditions to be optimistic..."- eu din contra spun sa luam in serios toate criticile acestea si sa lasam prostia de a ne revolta impotriva jurnalistilor straini si de a incerca sa le inchidem gura, la o parte. Romania nu ar fi progresat defel daca nu i s-ar fi pretins implementarea unor anumite masuri inspre normalitate din afara- si inca nu e pregatita sa fie lasata de capul ei. Altfel s-ar putea sa nu mai avem in curand nici un motiv pentru a fi optimisti, cum ne cere domn presedinte...

Peter van Bergeijk to publicly "criticise" me (in Dutch)

Seemingly some Dutch economists in Holland - who don't necessarily know me- are suddenly very concerned about my spending too much time on the internet (TRUE- but nothing to do about this, I have to be in touch with what happens in the world) and particularly about my apparently doing everything (read: putting too much effort and energy to the expense of my research time) to promote my website in the top most visited pages within the category "economie-nederland" on webstats4u (WRONG- the fact that webstats4u does not have a mechanism to block your own visits is nothing to blame on me- I decided nonetheless not to use my webpage as browser homepage anylonger, just to satisfy these criticisms and to show that I could not care less if I were in the top of the most visited economics pages in the Netherlands or not...).

While thanking Prof. Bergeijk for his concern and advice (always welcome!- I want to believe that his concern is not simply related to the fact that his own blog is competing for a top place as most visited pages in the aforementioned category on webstats4u), I'd like to point out that he might have been too jumpy in his criticism... and superficial analysis is not something economists should often employ- while unfortunately enough, lots of them do. I trust Peter van Bergeijk is not part of this latter category, though this entry in his "enonomendagboek" can't be counted as support for that.

Ah, almost forgot: I think this ad-hoc critic doesn't like very much the pictures on my site either... well, what can I say... too bad Mr. Bergeijk, would be utopian from me to hope satisfying everybody...