Monday, December 05, 2005

Jim Heckman: Independenta, Perseverenta, Excelenta. Punct si de la capat…

Din cand in cand voi posta pe blog si unele scurte articole pe care le scriu pentru "Suplimentul Educational" al ziarului Gandul, de care se ocupa Melania Vergu- recent castigatoare a unui premiu jurnalistic al anului pentru articolele dumneaei in ceea ce priveste politica educationala din Romania si educatia in general. Suplimentul Educational nu apare online ca restul Gandului, un motiv in plus deci sa postez online la o adica aceste articole. Sunt scrise pentru publicul larg si sper sa aiba pe undeva un rol instructional. Articolul urmator a aparut intr-o forma editata, cu ceva vreme in urma, in cadrul rubricii "Nobelistii sunt si ei oameni" a acestui supliment; este despre unul din cei mari economisti ai tuturor timpurilor si indiscutabil cel mai activ Nobelist in economie in viata, James J. Heckman. Inter alia, am avut ocazia sa-l intalnesc de cateva ori pe Jim Heckman in diverse conferinte si seminarii (unde a fost intotdeauna persoana cu cea mai mare autoritate, chiar atunci cand alti Nobelisti au fost prezenti) si chiar am urmat un curs de o saptamana cu el organizat la Nuffield College, Universitatea Oxford, in vara acestui an. Niste impresii, foarte pe scurt, pe care nu am avut ocazia sa le expun in spatiul extrem de limitat alocat: Jim Heckman este la propriu un om fantastic de la care poti invata foarte multe despre stiinta in general intr-un timp foarte scurt (aceeasi impresie o au fostii sau actualli sai doctoranzi, cu unii dintre ei avand ocazia sa discut in detaliu). Este in acelasi timp o persoana care sta de vorba cu oricine si ii face mare placere sa participe activ in orice dezbatere, castigand de obicei prin argumente extrem de clare si logice asemenea dezbateri. Admit ca m-a facut sah mat la o conversatie de trei sferturi de ora, e drept intre mai multe pahare de vin, in care discutam despre subiectul- sa nu radeti, e cat se poate de serios dincolo de stereotipuri- "ce este realitatea?" (in mod particular, cu referinta la cauzalitate si asa-numitele "counterfactuals", asupra necesitatii si utilitatii carora parerile sunt impartite).

Regretatul Albert Rees al Universitatii Princeton, unul din cei mai temuti si mai ilustri profesori ai anilor ‘70, aprecia in fata colegilor de breasla ca acel curs de economia muncii pe care i l-a predat doctorandului Jim Heckman a fost nu doar cel mai bun curs predat de el, dar probabil cel mai bun curs de economie vreodata. Confruntat cu indoiala interlocutorilor, Rees se revolta: “dar e clar, Jim Heckman a fost singurul student in cursul meu din acel an!”.

Anecdota indica unele trasaturi de caracter ale lui James J. (Jim) Heckman, profesor de economie la Universitatea din Chicago si co-Laureat al “Premiului Bancii Centrale a Suediei in Stiinte Economice in memoria lui Alfred Nobel” din anul 2000: interesul, ambitia, precocitatea, talentul, independenta, autoritatea. Acestora li se adauga atributul dominant: perseverenta. Intrucat pana si titlurile studiilor seminale ale lui Heckman suna alarmant de complicat, eg. “Modele de Ecuatii Simultane cu Variabile Endogene, atat Continue cat si Discrete” sau “Variable Instrumentale Locale si Modele cu Variabile Latente pentru Identificarea si Incadrarea Efectelor de Tratament”, ne vom limita la o scurta prezentare informala a remarcabilei sale contributii stiintifice. Contrar celor ce neaga utilitatea cercetarii stiintifice in economie, aportul lui Heckman, etern avocat al cercetarii cu aplicatii practice, are un impact enorm pentru societate, dincolo de spatiul academic.

Interfata intre economie si statistica, microeconometria foloseste teoria economica in analiza “microdatelor” la nivel de firma, familie, individ. Studiile economice utilizand microdate sunt esentiale in investigarea comportamentul agentilor economici, eg. decizii de consumatie, de a investi in educatie, de a lucra, de a forma o familie, etc, urmarind inter alia dezvoltarea politicilor sociale potrivite pentru atingerea unor tinte precum ridicarea nivelului de trai, combaterea analfabetismului, reducerea somajului s.a.m.d. Una din contributiile majore a lui Heckman a fost dezvoltarea metodologiei adecvate, inexistente anterior, de evaluare a efectelor acestor “tratamente” sociale. Astfel, Heckman a inventat tehnici statistice aplicabile grupurilor de populatie “selectate” (metode care au revolutionat ulterior multe din stiintele sociale si chiar medicina). Vrem de exemplu sa analizam impactul educatiei universitare asupra evolutiei salariului individual ulterior pentru a sti daca autoritatea decizionala ar trebui, si in ce masura, sa faciliteze masiv educatia universitara. Desi observam salariul celor ce au absolvit o facultate, nu putem estima direct folosind aceste date impactul educatiei universitare in general, neobservand salariul potential al celor fara facultate, daca ar urma si ei o facultate. Cei cu facultate sunt un grup “auto-selectat”, care difera in caracteristici neobservabile (cercetatorului) de restul populatiei (eg. prin abilitatea pentru studiu). Heckman a dezvoltat un procedeu simplu constand in includerea propensitatii de a urma o facultate (estimata anterior in baza tuturor caracteristicilor individuale observabile) in aprecierea finala si corecta a efectului general al educatiei universitare asupra salariului individual.

Pentru Heckman calea pana la lauri s-a bazat pe aceeasi reteta, aplicata cu incapatanare din frageda copilarie: fii independent, persevereaza si vei atinge excelenta. Mai remarcabila este insa foaia sa de parcurs dupa acest veni, vidi, vici: punct si de la capat. Iata ce marturisea Heckman intr-un eseu autobiografic din 2003: “Cele mai multe esee autobiografice sunt retrospective in loc sa fie rapoarte de progres in cercetare… Eu nu sunt pregatit sa-mi anunt retragerea. Am castigat premiul Nobel la o varsta relativ frageda (56) si sper sa am multi ani de cercetare activa inaintea mea…Deci scriu acest eseu in ideea ca trecutul este doar un prolog. “ Nimic mai elocvent ca marturie in favoarea pasiunii umane perene pentru stiinta, cercetare, cunoastere, pentru placerea continua de a contribui la descifrarea si perfectionarea universului social sau natural.

Pentru mai multe informatii:

http://nobelprize.org/economics/
http://jenni.uchicago.edu/index.html
Lives of the Nobel Laureates (4th edition), William Breit and Barry. T. Hirsch eds, MIT Press 2004

1 comment:

Aurora Mihacea said...

Excelenta ideea de a publica articole "scrise pentru publicul larg" cu rol instructional. Exact de acestea este nevoie. Altfel polarizarea aceasta care a dus la o adevarata prapastie intre posesorii de cultura si neposesorii ei, nu va putea fi cit de cit depasita. Si acest lucru se rasfringe chiar asupra "premiantilor"caci, neposesorii de cultura, se "razbuna", devenind consumatori de subcultura. Deja este evident, oamenii din cultura trebuie sa realizeze doua drumuri: mai intai unul catre lumea plina de tot felul de alte simboluri si semnificatii a tinerilor, sa-si insuseasca ..."codul" acestora,pentru a putea realiza comunicarea si a-i aduce, urcind de asta data, la cultura autentica.
Practic noi trebuie sa le asiguram accesul la cultura, nu sa-l blocam prin mentinerea mentalitatii de clivaj superdotat/subdotat, dincolo de limita ; altfel piata de... "desfacere" pentru "produsele" culturale va fi tot mai restrinsa iar evolutiile socioumane antrenate de aici nu vor putea fi prognosticate.