Cat de “negru”
considerati ca va fi 2012 din punct de vedere economico/financiar si cum ar
putea fi afectata Romania?
Nu avem, din nefericire, motive sa jubilam.
Pe fondul deteriorarii
perspectivei economice in general, si datorita crizei din zona euro in
particular, 2012 va fi incert si pentru Romania. Dupa cum stim la ora asta, toate agentiile
globale au revizuit in scadere previziunile privind evolutia economiilor
europene, din eurozona si din afara ei, incluzand aici FMI, Banca Mondiala, BERD
etc. Fara sa dau prea multe detalii asupra a ceea ce puteti gasi practic in
toate aceste rapoarte, fac o scurta trecere in revista a catorva dintre
aspectele economice care ar putea fi direct
afectate in Romania (NB: discutii mai specifice despre unele aspecte sunt
prezente si in alte parti din acest interviu):
-
exporturile;
criza eurozonei ar putea afecta cei mai importanti parteneri comerciali ai
Romaniei (peste 70% din comertul exterior—ca volum exporturi plus
importuri—este cu statele UE, in particular Italia, Germania si Franta), reducand
substantial perspectiva exporturilor romanesti, unde nu stateam pe roze nici
pana acum (deficitul comercial in Octombrie 2011 era de 747 milioane de euro, de
unde am “revenit” de la mai rau)
-
accesul
la credite; exista posibilitatea ca bancile straine (care detin 80% din
activele bancare din Romania) sa isi reduca critic expunerea pe pietele emergente
din centrul si estul Europei pe fondul crizei din eurozona (o restrangere
substantiala a creditarii s-a facut deja in trimestrul trei al 2011).
-
riscul
financiar; tot prin relatiile financiar-bancare importante cu banci expuse
crizei euro-zonei, varianta (“spread”-ul) CDS-urilor ar putea sa creasca si mai
mult (in cazul Romaniei s-a marit deja cu peste dublul mediei caracteristice
economiilor emergente), implicand incertitudine mult marita pe piata financiara
Catalizat de impactul asupra dimensiunilor economice
de mai sus, se pot anticipa si consecinte negative indirecte, de exemplu nevoia de noi masuri de austeritate bugetara,
avand in vedere ca avem deja imprumuturi
foarte mari (transa recenta de 5 bilioane de euro de la FMI adaugandu-se
imprumutului de 27 bilioane garantat de FMI si UE in 2009) si nivelul deficitului bugetar maxim e fixat, conform acordurilor cu creditorii; inrautatirea
indicatorilor pietei muncii (lipsa noilor locuri de munca, somaj in crestere,
salarii inghetate, ajutoare sociale anulate s.a.m.d); reducerea bugetelor alocate
educatiei si cercetarii, unde suntem mult sub tintele propuse si incredibil de
mult sub cele optime s.a.m.d. Cert este ca va fi nevoie de eforturi mari pentru
a sustine o crestere economica pozitiva in viitorul apropiat. Discut in finalul
acestui interviu despre masuri implementabile in viitorul apropiat care ar
putea ameliora aceasta perspectiva economica.
[...]
Am vazut ca sunteti la curent cu ceea ce se intampla
in Romania (am vazut pe blog ca ati postat un editorial a lui Tapalaga).
Care ar putea fi cateva masuri pentru evitarea unei recesiuni in Romania
(asa cum multi se astepta pentru 2012)?
In lipsa
spatiului, ma voi limita doar la doua categorii principale (plus cateva subcategorii)
de masuri pe care le consider importante pentru viitorul apropiat.
-
Guvern de tehnocrati si implicare mult mai mare a
electoratului (legislativului). In momentul in care ar fi nevoie de ei mai mult ca niciodata, echipa
guvernamentala nu are un singur economist credibil. In plus, alegatorii nu sunt
implicati deloc in decizii economice care ii afecteaza imediat. Sa facem o
paralela intre doua democratii-- in teorie ambele functionale. In SUA,
Presedintele isi ia foarte in serios rolul de se consulta (in practica, de a
urma recomandarile) pe orice tema
economica cu echipa sa de consilierii economici (“Council of Economic Advisers”,
i.e. CEA) si de convinge publicul/legislativul asupra necesitatii unor masuri
recomandate de acestia; pozitia este perfect descrisa de citatul “spuneti-mi ce e corect, si ma voi gandi cum
sa vand asta cel mai bine” (conversatie publicata intr-un memoriu CEA,
intre Presedintele Obama si Christina Romer, fosta sefa a CEA). In Romania,
politicile economice se decid in aparenta fara consultarea expertilor si se
implementeaza fara implicarea alegatorilor (alternativ, a reprezentatilor
acestora in Parlament), prin “asumarea raspunderii” Guvernului; pozitia
Executivului (si a Presedintiei) aduce deci mai mult cu “nu va bateti capul, stim noi bine ce facem”[1].
-
Incetarea reducerii cheltuielilor bugetare si axarea
pe reforme structurale pentru crestere durabila pe termen lung, in
(cvasi)recesiuni. Multe din masurile
de consolidare fiscala de pana acum, chiar si cele justificabile pe termen mediu
si lung, au fost implementate prea brusc, la momentul inoportun. Reducerea
cheltuielilor bugetare in perioade de recesiune
curenta sau anticipata este controversata: nu exista o minoritate
consistenta de economisti care sa le recomande fara rezerve. Desi nu avem un
model teoretic cu previziuni precise, cele mai robuste rezultate empirice arata
ca austeritatea in episoade de recesiune a fost urmata de episoade de
prelungire, sau chiar agravare a recesiunii. In lipsa unor concluzii decisive
in privinta cauzalitatii, avem suficiente motive sa anticipam efecte negative; ori
cand vorbim de politici economice, bunastarea cetatenilor este obiectivul
prioritar. Accentul trebuie pus pe reforme structurale
de relansare economica, care sa induca o crestere economica durabila. Foarte
succint, exemple de asemenea masuri necesare in Romania ar fi (pe langa
masurile neimplementate de mai jos, unele au fost implementate doar superficial/partial
si trebuie continuate/intensificate; in alte cazuri unele reforme s-au
implementat exact pe dos, vezi de exemplu reducerea unor cheltuieli de
finantare a cercetarii ca parte a pachetului de masuri de austeritate etc.):
o
Reforme ale pietei muncii. In contextul Romaniei, masurile pe partea cererii
fortei de munca sunt in prezent prioritare, intre ele stimularea crearii de noi
locuri de munca. Pe de alta parte masuri de stimulare a participarii in forta
de munca ar trebui sa ramana in agenda tot timpul (superficial unele au fost
implementate; de remarcat insa aici ca masuri gen reducerea ajutoarelor de
somaj in perioade de recesiune, cand
factual problema e lipsa locurilor de munca, dovedesc orice altceva decat
competenta si responsabilitate sociala).
o
Reforme de privatizare. Privatizarea marilor companii de stat a fost de mult
discutata, mult promisa, dar inca neefectuata; costurile intarzierilor sunt
uriase. Privatizarea sistemului medical (NB facuta inteligent: copierea
sistemului olandez sau elvetian “dupa ureche” nu e o solutie) este un alt exercitiu
care trebuie finalizat etc.
o Reforme de incurajare a antreprenoriatului. Masuri din aceasta categorie includ exemple gen stimularea
prin deduceri de taxe in primii ani de activitate antreprenoriala, reducerea
birocratiei necesare deschiderii unei afaceri proprii (in iunie 2011 eram pe
locul 63 in lume din punct de vedere a cat de usor este sa devii antreprenor si
pe locul 72 in clasificarea a cat de usor este sa functionezi ca antreprenor;
cred ca se poate mai bine)
o
Reforme pentru R&D. Include cresterea investitiei in activitatile de
cercetare si dezvoltare (R&D), si, implicit, in adaptarea si sustinerea
invatamantului pentru a produce capitalul uman necesar acestor activitati.
o
Masuri de stimulare a investitiilor private din
strainatate. Atragerea de
capital privat este in prezent esentiala pentru Romania. Alternative existente pentru
investitii (publice si/sau private) precum fondurile europene structurale si de
coeziune (chiar la o rata de absorbtie de multe ori mai mare decat cea de pana
acum) sau genul de parteneriate public-privat in derulare nu sunt suficiente
sau neaparat sustenabile.
Puteti citi intreg documentul (10 intrebari + raspunsuri) in format PDF aici.
[1] Citatul e imaginar, insa din
categoria celor reale oferite de Executiv, si mai ales de Presedintie. Un
exemplu elocvent din discursul recent al
domnului Basescu la investirea noului guvern: “Nu pot cere unui popor sa
inteleaga prompt ce trebuie sa faca un guvern pentru ca tara sa nu se
prabuseasca”.
