Evaluarea cercetarii stiintifice. Comentarii pe marginea recentului articol al Ad-Astra

Asociatia Ad-Astra prezinta o noua initiativa excelenta de evaluare a cercetarii stiintifice din Romania. Articolul respectiv poate fi citit in ultimul numar al jurnalului Ad-Astra. Pe scurt, indicatorii de performanta pentru orice grup de cercetare propusi in articol sunt urmatorii:

• prezenta minimala: procentul de persoane din grup prezente ca autori in baza ISI
• activitatea minimala: procentul de persoane din grup prezente ca autori in baza ISI in ultimii 5 ani
• vizibilitatea minimala: procentul de persoane din grup care indica public (in practica, pe web) cele mai importante publicatii personale (cu indicatii asupra accesului la ele).

Desi indicatorii propusi sunt foarte buni in peisajul dezolant al al cercetarii romanesti actuale, parerea mea este ca i) unii dintre acesti indicatori (mai precis, cel de "vizibilitate minima") sunt redundanti; ii) indicatorii propusi nu sunt suficienti pentru a face o clasificare de excelenta a grupului de cercetare respectiv. Asadar, desi ca prim pas implementarea (adoptarea lor de catre toate grupurile de cercetare din universitati si institutii de cercetare) ar fi binevenita, se impun si o serie de alti indicatori care sa faca posibila o clasificare a grupurilor respective, in domeniul in care activeaza, pe o scala a excelentei. Pe scurt despre i) si ii).

i) indicatorul de "vizibilitate minimala" este redundant in sensul de "indicator al activitatii de cercetare" (performanta) pentru ca nu putem vorbi de grup de cercetare in primul rand daca nu toti membri grupului sunt activi si daca- in consecinta- date concrete despre activitatea lor nu sunt accesibile oricarei persoane interesate (a se citi: publicului larg). Faptul ca in Romania spatiile web dedicat publicatiilor reprezentative (si cv-urilor, for that matter) ale multor "cercetatori romani" sunt efectiv goale nu indica altceva decat imposibilitatea catalogarii lor ca cercetatori. Situatia ar putea fi rezolvata rapid prin impunerea obligatiei ca orice individ care presteaza activitate de cercetare sa mentina un spatiu personal pe site-ul institutiei unde sa puna coordonatele esentiale ale activitatii sale de cercetare (a se citi: un numar n de articole reprezentative). Este in interesul oricarui "grup" de cercetare (si aici la orice nivel de agregare) sa nu admita ca membri indivizi care nu indeplinesc aceasta conditie minima. Un grup de cercetare care are intre membri persoane care nu isi fac un research profile public (indeplinind conditiile de la "vizibilitate minima" din articolul mai sus mentionat) NU ESTE un grup de cercetare.

ii) pe langa aceste doua indicatoare de prezenta minimala si activitate minimala, al doilea fiind cel important- deci cel pe care ar trebui pus mai mult accent- , ar trebui sa existe un punctaj simplu, informal, care indica performanta acestor indivizi. Un astfel de punctaj este numarul citatiilor celor mai citate 5 articole, dupa scholar.google.com. Pe langa aceasta simpla statistica care poate fi obtinuta fara nici o complicatie prin cautarea autorului pe scholar.google.com si preluarea directa a citatiilor de acolo, orice institut care se respecta (sau un consortiu de institutii) ar trebui sa se constituie in asa-numite centre de excelenta care sa acorde titlul de "fellow" doar acelor membri care indeplinesc niste conditii pre-stabilite (la nivel de institutie, dar pastrand un standard similar conditiilor impuse de centrele de excelenta internationale). Aceste criterii sunt de fapt mult mai importante pentru prestigiul unui colectiv, unui grup, de cercetare, decat orice alt criteriu. Astfel de conditii ar putea fi un numar minim de puncte calculate conform numarului de publicatii, ponderat in functie de impactul acestor publicatii in domeniul stiintific respectiv (ranking-uri ale diferitelor publicatii exista in toate domeniile, in plus ISI calculeaza un impact factor specific). Un exemplu in acest sens sunt conditiile pentru a deveni "research fellow" la institutul Tinbergen din Olanda. Tot pe aceasta pagina poate fi consultat si ranking-ul jurnalelor economice si econometrice al Tinbergen Institute, bazat pe toate ranking-urile oficiale, ranking folosit in calcularea punctajelor candidatilor la statutul de "fellow".

In sfarsit, ca extensie a articolului amintit, luand in considerare si comentariile de mai sus, as propune ca acele "grupuri" de cercetatori care refuza sa adopte acesti indicatori sa fie considerate un fel de second-tier research groups, adica cei ce fac cercetare de mana a doua. Cu toate concluziile privind resursele bugetare alocate etc etc care decurg de aici. In tarile competitive din punct de vedere al cercetarii stiintifice la nivel mondial toate aceste lucruri sunt desigur truisme. La noi trebuie insa explicate si repetate pana se intelege (si) acolo unde trebuie...

Good Night, and Good Luck

Clooney proves to be a very smart director and Strathairn (how come I never heard of him before) plays with great skill the role of Murrow, the man who dealt with, almost on his own, the craze around the hunt for the Communists lead by the then US Senator McCarthy (Allen Ginsberg describes masterfully those times' obsession with the Red Scare in his sarcastic America). The movie I saw yesterday has chances for quite some of this year's Oscars (and before that, for some of the Golden Globes). The film critics on Rottentomatoes.com give the movie a well deserved 94% fresh rating. Believe me, you don't want to miss this movie.

The beginning of the excellent review of the movie in The New York Times reads (it's accessible entirely here once you make a free acount with them):

SHOT in a black-and-white palette of cigarette smoke, hair tonic, dark suits and pale button-down shirts, "Good Night, and Good Luck" plunges into a half-forgotten world in which television was new, the cold war was at its peak, and the Surgeon General's report on the dangers of tobacco was still a decade in the future. Though it is a meticulously detailed reconstruction of an era, the film, directed by George Clooney from a script he wrote with Grant Heslov, is concerned with more than nostalgia.

Burnishing the legend of Edward R. Murrow, the CBS newsman who in the 1940's and 50's established a standard of journalistic integrity his profession has scrambled to live up to ever since, "Good Night, and Good Luck" is a passionate, thoughtful essay on power, truth-telling and responsibility. It opens the New York Film Festival tonight and will be released nationally on Oct. 7. The title evokes Murrow's trademark sign-off, and I can best sum up my own response by recalling the name of his flagship program: See it now.

Murrow also had a memorable speech (excellently placed by Clooney in the movie as the present-time of the story) at the RTNDA Convention from Chicago, October 15. Retain at least his famous paragraph about what should be the role of the television and what should be the responsibility of the TV producers:

This instrument can teach, it can illuminate; yes, and it can even inspire. But it can do so only to the extent that humans are determined to use it to those ends. Otherwise it is merely wires and lights in a box. There is a great and perhaps decisive battle to be fought against ignorance, intolerance and indifference. This weapon of television could be useful.

Romanii si emigratia in EU: scurte comentarii asupra unui recent studiu

Sondajul ANBCC este o initiativa excelenta. Mai putin excelent insa este felul in care a fost implementat (esantionul de populatie nu e reprezentativ, metodologia de analiza sociologica folosita e de pe timpul lui Pezvanti). Totusi niste rezultate interesante in pofida faptului ca inferenta statistica nu e posibila (deci trebuie interpretate doar ca indicatori):

- aproape jumatate din numarul celor intervievati (42% din 884 de persoane) s-au aratat "tematoare" referitor la integrarea in Uniunea Europeana. Se pare deci ca exista si la ora actuala o lipsa de dispersie a informatiei referitoare la integrare in Romania si oamenii pur si simplu speculeaza fara a avea cea mai mica idee despre ce inseamna a fi in UE. De aici rezulta ca asemenea initiative cum sunt aceste BCC-uri (Birouri de Consiliere pentru Cetateni) care ofera servicii gratuite de informare si consiliere in numeroase domenii, intre ele si cu referire la munca in UE, standarde UE etc, sunt extrem de binevenite (daca au si succes functional...). Autorii emit si ipoteza (din nou, nu putem vorbi de inferente statistice aici) ca rezistenta la "dificultatile" integrarii ar fi conditionata de studii, varsta si sex (astfel, clasa "obstructionistilor" privind integrarea in UE este in cea mai parte parte constituita din persoane cu varste peste 50 de ani, femei si pensionari- iar clasa celor mai putin "obstructionisti" din persoanele cu studii superioare si barbati).

- dupa cum era de asteptat- majoritatea studiilor internationale referitoare la fenomenul migratiei indica acest lucru- tarile preferate sunt cele in care se gaseste deja o comunitate mai mare de co-nationali si intre ele cele in care bariera lingvistica este cea mai mica. Astfel gasim Italia si Spania in topul tarilor preferate de emigrantii romani, urmate de Germania la destul de mare distanta si apoi de Ungaria, Franta, Marea Britanie, Austria, Portugalia si Irlanda (trebuie insa spus ca vorbim de doar 224 subiecti pentru Italia si evident mai putini pentru restul tarilor)

- desi au folosit o scala care nu se prea foloseste in literatura de specialitate moderna in ceea ce priveste fenomenul migratiei , raspunsurile principale ne-organizate in categorii au totusi sens; cele mai importante motive sunt, in ordine: un salariu mai bun, un nivel de trai mai ridicat, studii mai bune, plecarea in interes de serviciu, invatarea unei limbi straine. Autorii claseaza toate aceste motive pe scala lui Maslow ca "nevoia de stima". E drept ca daca fortam interpretarea, "plecarea in interes de serviciu" si "invatarea unei limbi straine" pot fi clasate la "nevoia de stima", dar deja trecem granitele procedeelor stiintifice pentru a face asta.

- sunt insa de acord cu autorii referitor la ordonarea preferintelor emigrantilor romani in UE strict pe scala lui Maslow: nevoia de stima primeaza, nevoia de siguranta e pe locul doi, nevoia de autoimplinire ar fi pe trei si nevoia sociala de afiliere si de dragoste pe patru. Cu alte cuvinte, daca am extrapola concluzia directa a raportului, romanii emigreaza in cea mai mare parte pentru ca nu sunt apreciati la valoarea lor in Romania. Si altii care doreau sa ne convinga ca romanii emigreaza pentru ca asa vor ei, s-au saturat 'mnealor de Romania si mai vor sa schimbe atmosfera...

Embryonic stem cells drama (or comedy?)

Hwang Woo-suk went in a relatively short time from international research hero (hailed as the "Stem Cell" Man) to one of the most disgraced scientists in human history. At this moment he faces prosecution in his own country and his two landmark co-authored papers were finally withdrawn by the editors from Science. Today Hwang has apologized (once more) for his fraudulent published research but continues to claim that he has the technology to create stem cells lines matched to patients, despite the evidence to the contrary.

While the story will probably last a few more months and final conclusions should be drawn then, this is already an excellent example showing that the "noble scientific research" itself is certainly not missing anything in terms of less noble human characters. Au contraire, "the end justifies the means" is possibly becoming more of a motto in this area than anywhere else. Long gone are the days when scientists were bespectacled, weird looking nerds with long disheveled hair and no feeling for anything else than their lab experiments and equations; today- an awful development if you ask me- the scientist became- helas!- yet another smooth politician looking for short-lived recognition and glory. Well, you tell me whether I am exaggerating or not, but must say that - although I am part of this "scientific community"- I haven't heard of such an absent-minded Paul Erdos adorable type of scientist in ages, while you hear every day of yet another crook who faked his research just to get published fast. Usually the arguments they invoque when caught is that the pressure to publish was simply too high for them. Well, "publish or perish" is what they chose for and nobody forced them into this area, so at least they should die with dignity...