What I have been reading

A couple of books I have read within the past few weeks, most of them on my Kindle 3G device(*):

Scott Berkun's "Confessions of a Public Speaker" (get the Kindle edition): the author is a professional speaker, in front of audiences large and small, hence he has got some very helpful tips for anyone who ever needs to engage in public speaking, mostly drawn from his own experiences. These tips range from the a priori preparation for your speech, to engaging your audience, to knowing what to do when you have a too large room and too few people in there etc.What is missing, but understandably so given the author's career, is the treatment of academic public lectures, which can be quite different than any other public types of speech-- nevertheless a series of Berkun's recommendations work perfectly also for academics. The book is at the same time a very fun reading.

***

Jason Zweig's "The Little Book of Safe Money: How to Conquer Killer Markets, Con Artists, and Yourself" (get the Kindle edition): useful advice for small investors (that can be probably summed up by the following quotes "for most small investors, an indexed bond mutual fond is the best way to go" and "[d]on't invest in leveraged and inverse ETFs. Leave them to professional traders" ...) and adapted particularly for the US audience (you do find for instance very helpful info on the so-called '529 plans,' including some online links to compare various such plans, in case you are interested in that). Definitely not for more sophisticated investors (some of you, readers of this blog) or for people who've read much more detailed stuff on financial investments earlier (although I am myself in this category, sometimes it is useful to consult other perspectives at a more elementary level). A tad too cautious and limited on scope and purpose. Anyhow, if you are a beginner and (plan to) live in the US, by all means do read this book.

***

Steven Levitt and Stephen Dubner's "Superfreakonomics" (get the Kindle edition). I find this better written than their first Freakonomics success (see, e.g., the first bullet point here for some of the huge debate on that earlier book)-- probably experience and learning on the job-- though it contains as little economics as the first one (it is written more in an investigative journalism style: Dubner obviously has the feeling for what sells and what not). That being said, I still think it is eventually a great service even to the economics  academic community (at least in drawing attention to the range of situations/phenomena that economics can be applied to; NB: I personally doubt it would give the/a too wrong impression of what economists do and should do-- if anything, it might convey the idea that some economists know very well how to sell their books,), and probably that writing it in more 'econo-prose' would have reduced its popularity. I would particularly recommend it to any non-economists, for sure (e.g. last winter I noticed the Romanian translation of the book is already out, and made it present to a good old Transylvanian friend of mine-- in function of his reaction I might offer it to my parents as well). By the way, related, the Freakonomics documentary is currently available for instant viewing on Netflix (I correct myself: right now their site is down, but it is the first time I do not see it functioning), if you are in US and have access to that service-- I plan to watch it one of the next days.

***

And now to my two favorites in this set: 

John Adams's "Hallelujah Junction. Composing an American Life" (unfortunately not available on Kindle): this is one of the best autobiographies I have ever read, within the musical realm and beyond. Honest, full of wit, style, and extremely informative-- and that to say the least. As somebody who's listened to a large set of Adams's compositions (and working on the remaining ones...) and who regularly follows his blog, I simply had to read his autobiographical piece in order to have access to Adams's detailed perspective on both his  own work and his general ideas of music (composition, interpretation, intrigues, all the hoopla), politics, life, everything... Highly recommended: one of those books that you simply cannot stop reading once you have started. I'll most likely refer to passages or ideas from "Hallelujah Junction" in many of my future blogposts.

Steven Landsburg's "The Big Questions" (get it on Kindle): I will only tell you that this book is from my perspective really scary, in that its author appears to think about  crucial stuff --i.e. mathematics, economics, physics, philosophy, tax policies, trade, sex, religion, life, Universe etc.-- in an almost identical way to yours truly (ok: I should maybe phrase it as "I think almost exactly like him"-- after all he was there before me...). In any case, even if you've known all the time and agreed all the way with everything in the book (though he does cover an enormous range of topics, requiring that you'd be an extremely well read person), Landsburg's exposition is one of the clearest I've ever encountered (this is true also for his previous books, some of them recommended earlier on this blog; I will only say here that I even used an earlier quote from him as one of the "propositions" --"stellingen", in Dutch-- to go along with my PhD thesis defence-- see under IX in this list). In particular, he's got the rare ability to explain in few paragraphs, mainly by means of easy examples and analogies, some highly complex material (try explaining quantum physics or deontological vs. consequential ethics to the non-initiated!), albeit he needs to strip them down to the bare essence (but then again this is a popularizing book, aimed for a wide audience). Landsburg's writing style is also something I personally like a lot: he's got just the right amounts of humor, irony, and even the tiny bit of arrogance (why not?) mixed in his book. Check out also Landsburg's "The Big Questions" blog, something I've followed and enjoyed since its very start. I end with a larger quote from the introductory chapter of "The Big Questions" that is likely to give you a good feeling of Landsburg's 'creed' and goal in this book (as well as the similarity with my own academic training and beliefs, c.f. the scary/eerie part from above):

"[...] I went on to a career of research in teaching in both mathematics and economics, with a little dabbling in physics along the way, but I never lost sight of my fascination with the big questions of philosophy: Where did the Universe come from? Why is there something instead of nothing? How is knowledge possible? What justifies a belief? How can we tell right from wrong, and good from evil? How should we live our lives?

Philosophers have useful ways of thinking about these questions, but so do people  who are not philosophers. Physicists know something about the origins of the Universe; mathematicians know something about the patterns of reality; economists know something about how our choices affect the lives of others, which is not distinct from the problem of distinguishing right from wrong. I've come to believe that these disciplines provide some of the best available tools for chipping away at the problems of philosophy.

When a man  with a hammer tells you that everything looks like a nail, you should doubt his objectivity. When a man who knows some math and economics tells you that the problems of philosophy can be solved with math and economics, you're entitled to exactly the same reaction. But in this case I believe the causality runs the other way: I was drawn to math and economics because they illuminate the big questions. I saw the nails and went out to find a hammer. [...]"

(*)which is absolutely fantastic and you must have it, despite 1. the fact that David Letterman cannot find page numbers on the Kindle books -- and hates it because of that; 2. the fact that each Kindle book costs more if you buy it outside US-- function of the IP address from where you log in to your Amazon account when buying it (before investigating and realizing this, I did actually buy quite a few Kindle books during my European winter holidays-- and ended up paying about 50 bucks more than I would have paid, had I bought them here in the US). In any case, I am the owner of more than 100 Kindle books already (yes, Amazon, I expect some loyalty awards!): given my fairly long commuting time between Lakeview, where I live, and Northwestern Univ in Evanston, I can read up to two or three books in good weeks.

Weekend Econlinks

• Science Q&A with the female Nobelists this year.

• EMH: it really ain't dead. (via Mankiw)

• Harvard's financial report for 2009. And some of the (dire) consequences.

• Head hunting for a (younger than Mas-Colell...legal requirement, apparently) distinguished scientist to be the European Research Council's new Director.

• the NAJ Ain't a Journal of Economics. I can't understand why I find about it only now, this looks extremely interesting (via cheaptalk).

• High time for the Viking to break through! And a funny interview after the Nanjing show off. (via Susan Polgar)

• Levitt did pretty well on The Daily Show (he also did well on the Colbert Report a great while ago). Though I am rather puzzled by his statement "I am not a scientist"; I wonder whether he thinks that a. Economics is not a science, or else b. what he does is not Economics..., or else...?

• Landsburg is blogging. And he's got a couple of great posts already. Here's one of them, on Dawkins, and the origins of complexity.

• Cancer progress might be completely different than known so far.

• Polygamy preferred from any angle. Reminds me of Becker's arguments a while ago (2nd bullet point)-- by the way, they now made a book of the Becker-Posner blogposts.

• The death of the book as we knew it!/? And some nostalgia after book browsing.

The next thing is to inquire whether the saints are listening...

The empirical conclusion from this analysis is important. A little prayer does no good and may make things worse. Much prayer helps a lot.

If Jim Heckman says that, it's gotta be true.
So, either stop praying altogether, or pray 24/24, nothing in between helps...

PS. Andrew M. Greeley's letter attached at the end of Heckman's paper deserves praise on its own.

Digital Darwin

Here.

And here's for instance the first edition of the Origin of Species (links to a PDF of about 90 MB; you can also listen to the audio version of the book in 21 .mp3 files ). If you want/need to start by reading more info on the Origin of Species, go here.

Quote for the week 6th-12th of Jan '08

[...] children should be taught not so much what to think as how to think. If, having been fairly and properly exposed to all the scientific evidence, they grow up and decide that the Bible is literally true or that the movements of the planets rule their lives, that is their privilege. The important point is that it is their privilege to decide what they shall think, and not their parents' privilege to impose it by force majeure. And this, of course, is especially important when we reflect that children become the parents of the next generation, in a position to pass on whatever indoctrination may have moulded them."

Richard Dawkins, in "The God Delusion"

Read the quote of the previous week.

Unire intru fanatism...

... sau intru prostie, as completa eu. Costi Rogozanu scrie foarte bine pe blogul sau despre recentul protest al Patriarhiei Romane vizand traducerea in romana a "Versetelor Satanice" scrise de Salman Rushdie. Am zis 'foarte bine' mai sus; asta nu acopera insa si remarca lui Rogozanu referitoare la "stilul greoi emfatic al lui Rushdie", dar ma rog, sa o lasam la de gustibus (desi m-as fi asteptat la mai mult de la Rogozanu si ajung sa ma intreb cat a citit din Rushdie...).

Recenta incercare a Patriarhiei de a se opune libertatii expresiei in baza legii cultelor era desigur previzibila de multa vreme, vezi si o analiza rapida, pe text, a acestei fantastice probe de eruditie mioritica, numita 'lege a cultelor' la noi.

Intr-un fel sunt mirat ca nu am auzit (inca?) nimic vis-à-vis de eventuale proteste ale Patriarhiei (si ale Ambasadei Iraniene, partenerul ideal intru fanatism & co, evidemment) la recenta traducere a cartii lui Richard Dawkins, 'The God Delusion' , in limba romana. Sau dumnealor chiar nu mai citesc decat fictiune?

It is time for the current Minister of Education to go...

... and I'll come back to the theme of the title soon (there are many reasons for the title, beyond what this short post will touch on), with an alternative, you've always got to have an alternative when you criticise... But meanwhile, if The Diplomat is right in this article (via Gabi Istrate, on Ad Astra), the MEdC signed itself up (in an apparent total ignorance, which is a proxy to a far more serious sin-- and this is a real sin!--incompetence) to a new beginning of the Dark Ages... Hopefully we'll only get to watch the first episode of that, though.

Update, some minutes later: almost forgot, you can also read some other posts of mine related, to various extents, to the worrying developments underlined in the article linked above, e.g. here, here or here (all in Romanian).

Quote for week 9th - 15th of September '07

It was, of course, a lie what you read about my religious convictions, a lie which is being systematically repeated. I do not believe in a personal God and I have never denied this but have expressed it clearly. If something is in me which can be called religious then it is the unbounded admiration for the structure of the world so far as our science can reveal it.

Albert Einstein

Previous quote of the week.

Read of the day: "Rational Atheism"

Michael Shermer at his best. The gist:

Whenever religious beliefs conflict with scientific facts or violate principles of political liberty, we must respond with appropriate aplomb. Nevertheless, we should be cautious about irrational exuberance.

Rational atheism values the truths of science and the power of reason, but the principle of freedom stands above both science and religion. [my emphasis in bold]

PS. This wonderfully matches to my previous post (in Romanian; about Romania), which actually deals with an instance where the freedom of choice itself is under attack.

Libertatea de alegere in educatia pre-universitara

...e atacata frontal in ceea ce constituie cea mai recenta mostra de imbecilitate a MEdC. Se intampla desigur in Romania, un stat care, pe hartie, se declara "neutru fata de orice credinta religioasa sau ideologie atee". My forecast: MEdC actual va cadea in curand; si mai important, in sfarsit exista motiv si scop suficient pentru incurajarea si sustinerea scolilor particulare, care s-ar detasa de ideile infantile ale sindicalistilor si guvernantilor (de acum si de pururea). Intre studiul istoriei religiilor (ceea ce ar fi chiar recomandat fiecaruia) si studiul obligatoriu al religiei exista o diferenta enorma; pentru aproximare, cam aceeasi diferenta e intre potentialul creativ al lui Eliade si ceea ce avea in cap Teoctist-- sa folosim doar exemple autohtone pentru a nu suprasolicita capacitatea cognitiva a personajelor MEdC. Personaje care ar face bine sa-si aminteasca care e functia lor la MEdC si sa lase rugaciunile la alegerea fiecaruia.

Patetic^2

Cat despre

a. decorarea post-mortem a Patriarhului de catre Presedintele Basescu (pur si simplu in calitatea defunctului de Patriarh al BOR si ignorand complet trecutul 'problematic'--caveat lector: dovedit-- al acestuia; Dan Tapalaga e singurul jurnalist-analist-etc. care in zilele acestea nu sufera de lapsus memoriae..., iar despre poftele recente, mai putin divine, ale Patriarhului nimanui pare sa nu-i mai pese de la Dinescu-Bulgakov incoace...)

si despre

b. declarea zilei decesului Patriarhului=zi de doliu national (am mai scris despre inconsistentele din jurul declaratiei "In Romania nu exista religie de stat; statul este neutru fata de orice credinta religioasa sau ideologie atee" din legea cultelor),

acestea sunt materializarea pateticului sub cea mai pura forma.

Departe insa de a fi neasteptate, evenimentele acestea ne apropie mai mult de q.e.d.

Update: se pare ca si Rodica Culcer are un articol rational pe marginea evenimentelor descrise mai sus, in EvZ.

Quote of the week 8th to 14th of July '07

Am I God after all, made the universe, we dreamed it up together
or got tumbled out of the Chute onto the Planet, looking for progenitors?
I know I'm not God, are you? Don't be silly.
God? God? Everybody's God? Don't be silly.

excerpt from Allen Ginsberg's "God"

Previous quote of the week.

Cherchez la (les) femme(s)

This recent article in "Psychology Today" is not a bad research summary, despite that it has been written by social scientists other than economists :-). A user's manual on the evolutionary perspective applied to human nature, targeting a very general audience (and therefore, perhaps unavoidably, plagued by sensationalism; fortunately, the compromise does not appear to be critical). While I'd have some issues with some of the theory advanced to explain (particularly when claiming full explanatory power) the facts presented, the facts remain: and some of them are extremely interesting (eg. titles 5 and 6 below were news even to yours truly...)! Check below the headlines of the 'politically incorrect' decalogue Psychology Today chose to thrill its readers with. This intro functioned well as appetizer with me, hence I've already pre-ordered the book on which it is based (& I trust my appetite won't fade away with the main courses)

1. Men like blond bombshells (and women want to look like them)
2. Humans are naturally polygamous
3. Most women benefit from polygyny, while most men benefit from monogamy
4. Most suicide bombers are Muslim
5. Having sons reduces the likelihood of divorce
6. Beautiful people have more daughters
7. What Bill Gates and Paul McCartney have in common with criminals
8. The midlife crisis is a myth—sort of
9. It's natural for politicians to risk everything for an affair (but only if they're male)
10. Men sexually harass women because they are not sexist

And here's one excerpt (under title 9 above) meant to further incite your curiosity; notwithstanding the fact that this is in no way a ceteris paribus 'analysis' and that Darwinism is literally stretched to extremes herein, I'd say it still uncovers part of the general truth; but do ask Bill if you want somebody with significant expertise in the area :-)

The question many asked in 1998—"Why on earth would the most powerful man in the world jeopardize his job for an affair with a young woman?"—is, from a Darwinian perspective, a silly one. Betzig's answer would be: "Why not?" Men strive to attain political power, consciously or unconsciously, in order to have reproductive access to a larger number of women. Reproductive access to women is the goal, political office but one means. To ask why the President of the United States would have a sexual encounter with a young woman is like asking why someone who worked very hard to earn a large sum of money would then spend it.

What distinguishes Bill Clinton is not that he had extramarital affairs while in office—others have, more will; it would be a Darwinian puzzle if they did not—what distinguishes him is the fact that he got caught.

Pseudo-science at its best: "International Journal for Creation Research"

Check it up for yourselves. One of the most entertaining parts is the remark from their "Technical Review Process, Overview and Procedures".

"Remark:
The Editor-in-Chief should not be afraid to reject a Paper if it does not properly satisfy the above criteria nor is in the best interests of ICR as judged by its Biblical stand and goals as outlined in its Tenets. The Editors play a very important initial role in preserving a high level of quality in the IJCR, as well as protecting ICR from unnecessary controversy and review of clearly inappropriate papers." [my emphasis in bold]

LOL!

PS. This determined me to start a new blog category: "pathetic".

Creationisti semidocti si (posibile) influente in invatamant

Un post excelent al lui Tihi, care ma scuteste de la prea multe comentarii pe aceeasi frecventa.

Deci voi face doar doua observatii complementare celor scrise de Tihi mai sus:

• Nu cred ca e vorba de "prostie" per se (vedeti mostra de umor grotesc de care vorbeste si Tihamer: chiar am urmarit, in mai multe reprize, toata jumatatea de ora- in plus e plin de asemenea esantioane pe YouTube; a propos, nu e vorba de a te enerva, eventual de a compatimi actorii din context, if anything...). Oamenii care participa la "conferinta maraton" de aici nu sunt nescoliti, pana la urma exista chiar si doctori in stiinte, profesori universitari, medici, printre ei (cel putin conform titlului afisat pe ecran). Desigur (si fara a ma surprinde absolut deloc :-)) nici unul nu a vorbit despre realizarile sale din domeniul pe care ar trebui sa il reprezinte, in care ar trebui sa aiba avantajul comparativ, ci despre cum ar trebui sa se foloseasca Biblia, cea mai cea carte de stiinta, in invatamantul de orice nivel, indiferent de disciplina... si aberatiile inrudite. E vorba de un grup de semidocti (cu un invitat special din strainatate: da, sunt destui in afara si inca multi, iarasi suntem doar copycats, si in cele mai rele, tot copycats :-)) si imi aduc aminte imediat de excelentul citat din "Eseurile Lingvistice Antitotalitare" ale lui Ionel Funeriu, citat care surprinde perfect adevaratul caracter al personajelor din clip. Reiau aici doar un foarte scurt fragment: "... semidoctul se crede intotdeauna instruit, sau, cel putin, se comporta ca si cum ar fi astfel. Pe un individ care nu stie ceva important, nu-l numesc automat semidoct, ci-i spun, dupa imprejurari, fie naiv sau necultivat, fie ignorant ori stupid, fie chiar prost. Nu zic despre un nescolit ca e semidoct, cata vreme el nu-si da aere de erudit. Ii voi spune insa ca-i semidoct unui farsor care-si aroga calitati intelectuale."

• In mod normal nimeni nu ar acorda atentie (si ma gandesc la implementarea in practica) unor asemenea elucubratii, indiferent de agitatia autorilor lor, dar din pacate s-a creat un canal de influenta, sa ii zic asa, absolut de neimaginat: recent adoptata lege a cultelor (489/2006). Am mai scris despre contradictiile si (cel putin la citirea legii 'at face value') aberatiile din aceasta lege. In cazul de fata relevanta este discutia referitoare la predarea religiei in scoala si dreptul la libera alegere, unde erau destule pasaje interpretabile (si altele de-a dreptul imposibile!). Drept la libera alegere pe care tot mai multi par sa il ignore in Romania (si e in regula cata vreme decizia e personala si te priveste- urla la luna daca vrei!- insa incepe sa ma doara capul cand se incearca aplicarea 'regulii' intregii societati; ba chiar fac urat daca se incearca constrangerea mea, personala, intr-un fel sau altul :-)). Si nu ma refer la semidoctii de mai sus, acestia sunt marginali, din toate punctele de vedere. Din fericire insa, am incredere in discernamantul elevilor si studentilor din noile generatii: spre deosebire de incuiatii (destul de multi: exemplele din clip vorbesc de la sine) din generatiile precedente, unii dintre cei noi sunt mult mai deschisi, iar un mic procentaj dintre ei (in crestere, insa!) are chiar si ceea ce as numi "considerable exposure". Think for yourselves! And make sure nobody denies you the "free to choose" right!

Pe unde si-a mai varat coada Behemoth sau 'Patriarhia romana si sculele diavolesti din hambarul CNSAS'

Chiar daca nu sunt intotdeauna de acord cu dumnealui, Mircea Dinescu este unic si de cele mai multe ori este mult deasupra celorlalti. Ia cititi-i ultima poveste,, despre pofta Preafericitului la sculele diavolesti din hambarul CNSAS. Bulgakov insusi l-ar felicita pe Dinescu pentru stil si inspiratie (vom reveni la Mikhail Bulgakov si dosarele de politie secreta ale Necuratului si cu alta ocazie...)! Dinescule, ad majora! Banuind ca Adevarul va schimba adresa link-urilor undeva in viitor (s-a mai intamplat...sper sa nu se mai intample), redau o parte a articolashului lui Dinescu si aici:

Principiul separării turnătorilor în stat

de Mircea Dinescu

Cine a avut ocazia să călătorească în noaptea de Lăsata Secului pe şoselele patriei ar fi putut observa cum şi-a băgat dracul coada în străvechiul obicei de a sări peste un foc de vreascuri întru izgonirea păcatelor. Rugurile urît mirositoare în jurul cărora sătenii stăteau ciopor emanau vălătuci infernali de smog asemănători celor de pe un cîmp de bătălie irakian. Şi asta din pricină că, în locul parfumatelor lemne de brad, amestecate cu crengi uscate de măr şi de prun, creştinii noştri se purificau pe marginea şanţului prăjindu-se la dogoarea unor cauciucuri stropite cu benzină. De la Turnu Severin pînă la Bucureşti n-am văzut măcar un preot care să-i afurisească pe păcătoşii care aduceau cu inconştienţă un omagiu infernului citadin.

Abia ce reuşisem să-mi scuip din plămîni duhoarea de pucioasă, că un vînticel ardeiat bătînd dinspre Patriarhia Română îmi semnala că şi pe acolo arde ceva.

Preafericitului Teoctist i se făcu poftă de sculele diavoleşti din hambarul CNSAS-ului, dorind să depoziteze numaidecît dosarele fostei securităţi în magazia unde ţine sub cheie sfintele moaşte, tămîia, busuiocul şi agheasma neîncepută.

Ca o dovadă că pe sub nasul politicienilor n-au trecut doar geamantane cu bani, ci s-au traficat şi paporniţe cu colivă şi colaci, invocînd principiul separării puterilor în stat, un sobor de senatori a hotărît scoaterea înalţilor ierarhi şi a cultelor religioase de sub incidenţa legii privind colaborarea sfinţiilor lor cu poliţia politică.

[...]

Remodeling Europe's churches (with a focus on Transylvania's old 'fortress churches')

This is a very, very interesting article from Newsweek International about the status of old churches throughout all of Europe (with pros and cons to maintaining or converting them etc). Inter alia, they do not forget mentioning Paradiso, one of the most famous clubs in Amsterdam (and certainly one of my favourites), obtained by transforming an old church.

When analysing the situation of the old churches in Eastern Europe, the authors also mention the problems of maintaining Transylvania's grand "fortress churches". Indeed, rather than building a bunch of new crap churches everywhere in the big cities of Romania, churches that appear like mushrooms after rain, really (see also Claudiu's post, in Romanian, about the churches that invaded my own neighborhood, in Cluj Napoca), one should take care of the old great churches and see that such marvels of architecture are not lost (converting them in musea is something I would not see a very bad idea at all: this is not so much about religion as about preserving history and architecture, Transylvanian identity, if you want). The corresponding fragment from the article reads:

Ebbing faith is not the only reason for the abundance of disused churches. The atheist communist regimes of the 20th century, war and demographic shifts have all played a part. Take Transylvania's grand "fortress churches," which once served the region's large German-speaking community, descendants of settlers from the west who came to Romania in medieval times. Mass emigration since the 1970s has reduced the population to just a few thousand, and Gypsies have often repopulated the deserted villages. "The new residents just don't have the financial capacity or the emotional need to look after these churches," says Csilla Hegedus of the Transylvania Trust, which is seeking to preserve the buildings. The government's not much help. "The Ministry of Culture gives us what it can, but in countries emerging from the poverty of communism, it's difficult for them to give all that's necessary," says Hegedus.

Scurte comentarii pe marginea legii cultelor

Chiar foarte pe scurt si cu documentul in fata (Legea nr. 489/2006 publicata in Monitorul Oficial Partea I, nr 11/08.01.2007). E clar ca sunt pareri personale si ca invit si alte interpretari.

• Totul in regula la Capitolul I, daca totul ar continua la fel chiar ai ajunge sa crezi ca Romania s-a transformat- deja!- in bine. Dar nu rade... citeste inainte...
• Potentiale probleme incep sa apara la Capitolul II, Sectiunea I, 'Relatiile dintre stat si culte': Art. 9 alin. (1) declara, admirabil de altfel: "In Romania nu exista religie de stat; statul este neutru fata de orice credinta religioasa sau ideologie atee". Bun, pana aici, insa Art. 10, alin. (3) si (4) intra in conflict mai mult sau mai putin direct cu fraza citata mai sus. Art. 10 (3) spune "Statul promoveaza sprijinul acordat de cetateni cultelor prin deduceri din impozitele pe venit si incurajeaza sponsorizarile catre culte, in conditiile legii". Avand in vedere neutralitatea asumata mai sus, formularea "incurajeaza sponsorizarile catre culte" este mult prea vaga si "in conditiile legii" nu imi spune clar ca asta se face doar in masura in care sunt incurajate orice alte sponsorizari catre orice alte asociatii a-religioase (tot aici banuiesc ca deducerile pe impozitele pe venit sunt aceleasi care se practica la sponsorizarea oricarei alte asociatii, altfel problema ar fi majora). Sa zicem ca e o problema de interpretare si ca in cadru legislativ aceeasi neutralitate este practicata... insa citeste inainte...
• Dileme mai serioase apar la Art. 10 (4) unde se spune: "Statul sprijina, la cerere, prin contributii, in raport cu numarul credinciosilor cetateni romani si cu nevoile reale de subzistenta si activitate, salarizarea personalului clerical si neclerical apartinand cultelor recunoscute. Statul sprijina cu contributii in cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unitatilor de cult cu venituri reduse, in conditiile stabilite de lege". Dupa mine alineatul asta intra in conflict direct cu Art 9 (1) reprodus mai sus: daca statul este neutru fata de orice credinta religioasa sau ideologie atee, de ce sprijina, prin contributii de la bugetul de stat, structuri religioase (alternativ, unde este continuarea logica in text- dar irationala economic per se, in context largit- , "in acelasi mod in care sprijina orice alte asociatii, areligioase)? De ce nu e suficient alineatul 1 de la Articolul 10, din acest punct de vedere, care spune clar: "Cultele pot stabili contributii din partea credinciosilor lor pentru sustinerea activitatilor pe care le desfasoara". Conjectura: Textul legii a fost scris de de doua persoane, una cu cap si alta fara, sau, alternativ, de o persoana schizofrenica. Poate cineva dovedi contrariul? Be my guest.
• Art 10 (alin. 5) continua prin "Nimeni nu poate fi constrans prin acte administrative sau prin alte metode sa contribuie la cheltuielile unui cult religios". Si cu acordul cu contributiile directe din bugetul de stat de la Art 10 (4) cum ramane? "Contributiile" din bugetul de stat sunt cumva donatia membrilor Parlamentului care au aprobat o asemenea anomalie? Sau, in mod indirect, tot cetateanul (pacatos) pune mare parte din aceste contributii, chiar daca nu are de gand sa contribuie la cheltuielile vreunui cult religios (si chiar daca nu e taxat direct pe pacat). Food for thought.
• Idem Art 10 (6): "Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind functionarea unitatilor de cult, pentru reparatii si constructii noi, in raport cu numarul credinciosilor, conform ultimului recensamant, si cu nevoile reale" - iarasi contributii in "sprijin material", suportat pana la urma de fiecare persoana, desi este clar ca nu toata lumea doreste asta (si e in flagrant conflict cu principiul neutralitatii enuntat in Art. 9 (1), ceea ce de altfel se aplica aproape in totalitate Articolului 10 )
• Singurul alineat care are sens (caveat lector insa la dimensiunile sintagmei "servicii sociale") in tot Art. 10, pe langa alin. 1 care a fost deja discutat, este alin (7), desi particula "si" nu isi are locul aici: "Statul sprijina activitatea cultelor recunoscute si in calitate de furnizori de servicii sociale".
• Art 11, vag cum ne-am obisnuit, stipuleaza: "Sprijinul statului consta si in acordarea de facilitati fiscale, in conditiile legii". Daca neutralitatea fata de dimensiunea areligioasa, "in condiile legii", se respecta, here we go. Daca nu, shit as before.
• Art 13. este cel mai controversat dintre toate si s-au varsat deja rauri de cerneala in presa scrisa, in roblosfera si aiurea, pe tema asta. E vorba desigur de alineatul (2) al acestui articol care spune: "In Romania sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de defaimare si invrajbire religioasa, precum si ofensa publica adusa simbolurilor religioase". Intre multele opinii, Lorand a scris (aplicat) despre asta pe blogul sau, Teodor Baconsky a scris mai mult despre substanta articolului, in Cotidianul. Comentariul lui Teodor Baconsky merita o analiza separata- e bine scris, in mare parte bine argumentat, si mai ales, cu stil- dar voi spune de la inceput ca sunt pe o pozitie diametral opusa parerii domnului Baconsky. Deocamdata voi spune ca titlul comentariului sau, "Funeraliile statului ateu" spune foarte mult si ma leg din nou de Art.9 (1) care asuma neutralitate intre religie si ateism, nu suprimarea uneia si/sau favorizarea alteia. Cine decide ce este "ofensa" adusa simbolurilor religioase? Unde tragi linia intre arta si blasfemie, sa luam doar primul strat? Chiar daca ar fi fi categorizata drept ofensa (nu am lamurit-o pe asta deloc), cand este ea "publica"? Daca domnul Baconsky si alte cateva mii se simt ofensati si restul populatiei nu, e sau nu e vorba de domeniul "public"? Domnul Baconsky si altii ca dumnealui au avut si au in continuare o influenta deosebita la nivel decizional in Romania si iata ca au trecut prin Parlament o lege care ne impinge- voalat -catre negurile Evului Mediu. Mai ramane sa il desemnam pe domnul Baconsky Sef Inchizitor si sa inceapa vanatoarea de vrajitoare. To be continued.
• Alte potentiale probleme. Sectiunea a 2-a a Capitolului 10, 'Recunoasterea calitatii de cult', spune la Art 18 (a) ca pentru o asociatie religioasa care solicita recunoasterea calitatii de cult se cere "dovada ca este constituita legal si functioneaza neintrerupt pe teritoriul Romaniei ca asociatie religioasa de cel putin 12 ani"- desi domnul Baconsky vorbeste (in articolul din Cotidianul, de mai sus) pozitiv despre asta si da exemplul mai "aspru" al Austriei (20 de ani vechime, 0.2% populatie), problema care ramane nediscutata e favorizarea unor culte religioase vechi in dauna unora foarte noi, care ar cunoaste o popularitate imensa (mult peste nivelul de 0.1% din populatie, cum se cere la Art 19 (b)). Evident domnul Baconsky & co nu s-au nascut ieri si stiu ce fac, s-au gandit din timp sa lase pe din afara, de exemplu, cultul lui Sebi Buhai (cu popularitate in continua crestere). Bine lucrat, domnilor, felicitari, ati castigat prima batalie!
• Mai departe: remarc faptul (iarasi vina persoanei cu doua fetze care a scris textul!) ca pe ici pe colo exista si ratiune in legea asta. De exemplu, Art. 29 (1) scrie "Cultele au dreptul exclusiv de a produce si valorifica obiectele si bunurile necesare activitatii de cult, in conditiile legii". Remarcabil. In mod normal, asta ar trebui sa fie singurul lucru in care statul sa se amestece: sa asigure dreptul la proprietate si competitia, competitia intre culte in cazul de fata. Cetateanul este pana la urma liber sa aleaga, de ce ar vrea statul sa se amestece in promovarea "echitabilitatii" materiale intre culte (era parte din Art 10 (alin. 4))? Exista o piata a cultelor cum exista o piata pentru orice altceva si tot ce necesar e ca piata aceasta sa fie functionala. Legea cultelor are niste parti magistrale si niste parti de tot cacatul, iertata sa-mi fie expresia...
• O parte sensibila este Sectiunea a 5-a din Capitolul II, 'Invatamantul organizat de culte'. In general insa nu sunt formulari utopice, dar obscuritatea caracterizeaza inca mare parte din text. Nu mai intru in detalii ci discut doar doua alineate. La Art 32 (alin (4)) exista 'fereastra de scapare' : "La cerere, in situatia in care conducerea scolii nu poate asigura profesori de religie apartinand cultului din care fac parte elevii, acestia pot face dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului caruia ii apartin". Bon, legislatorii nostri iau garantat faptul ca fiecare ar apartine unui cult (neutralitate, ce mai, amintiti-va Art. 9 (1) si... autorii schizofrenici) si deci, daca nu iti convine sa iei orele de religie (obligatorii, se intelege) ale majoritatii, poti veni cu "certificatul de acasa". Aici e dilema si aici sper sa fi interpretat corect intentia autorilor drept 'portita de scapare' (desi nu ar fi nevoie de asta daca nu am avea autori cu dubla personalitate): daca de-acasa vii cu certificat ca esti in stadiu agnostic avansat si de maine esti pierdut pentru sufletele pure, e suficient sau ti se cere sa aduci certificat ca studiezi religia cu unul din cultele 1-18 din anexa legii? Alternativ, daca Tom Cruise (sau John Travolta sau jumate de Hollywood) trimite certificat ca studiezi scientologia cu el (nu e in setul 1-18, daca va puneti vreo intrebare in sensul asta) e ok sau Teoctist, Anania si Baconsky au alte idei? Intrebari.
• Si in final, Art. 37, cu un singur alineat, spune: "Salarizarea personalului didactic si administrativ din unitatile de invatamant teologic neintegrate in invatamantul de stat se asigura de catre culte. La cererea cultelor, statul, prin Ministerul Culturii si Cultelor, poate asigura o contributie la salariu, proportional, in raport de numarul membrilor acestora. " No further comments, am mai discutat despre asta si conflicte cu alte articole din aceeasi lege si la inceput. De ce nu adoptati metoda daneza (singura parte a fiscalitatii daneze cu care sunt de acord): adaugati la taxa pe venit si taxa aferenta cultului religios, astfel doar cei declarati membri ai cultului vor plati. Va spun eu de ce nu v-ati gandit la asta: in scurt timp tara asta ar numara mai mult de 22 milioane de atei. Mai putin barbile lungi si Seful Inchizitor.

Decizie corecta MEdC in problema icoanelor

Cred ca e prima data cand sunt complet de acord cu domnul Hardau (desi nu avea prea multe alternative in care sa o ia razna, deci asta nu e chiar un test). Aici e intr-adevar vorba de decizii la nivel individual si de comunitati locale- si evident lobby-urile de ambele parti, la nivel local, sunt pur si simplu dovezi ca avem de-a face cu o societate democratica (de ce parte ma situez eu din perspectiva asta probabil se stie deja- de asemenea se stie si cine ar castiga aici, in majoritatea institutelor de invatamant de calitate, de unde si zgomotele unor frustrati ca domnul Roncea si organizatiile afiliate...). Vezi si un post al lui Dan pe aceeasi tema (Cristea se complica putin, dar cred ca mesajul pe care vrea sa il transmita e acelasi) .

Taxarea pacatelor (premaritale) ale romancelor

Nu as fi crezut sa fie chiar o asemenea cerere de inscriere pe lista de invitati ai unui eventual Colbert Report show de Romania, dar iata ca un al doilea personaj se inghesuie dupa domnul Roncea. Nerabdatorul client se numeste Petrica Bratu si este de meserie preot, taman in Valea Sarii (undeva in Vrancea). Nimic special pana aici, nimic care ar justifica prezenta dumnealui in show-ul nostru, daca domnul Bratu nu ar fi foarte inzestrat cu un har (ceresc) si in domeniul economic. Cea mai recenta initiativa a domniei sale este o formidabila propunere fiscala, taxarea pacatului premarital al mireselor romance, menita fara indoiala sa ridice poporul roman pe o noua culme a civilizatiei. Nu stiu daca va reusi in scopul sau, dar eu zic ca a inceput destul de binisor, plasand deocamdata Romania pe harta...necivilizatiei: ecourile internationale nu au intarziat sa apara (this is in English, so my non-Romanian readers can see at least what was the starting point of this entry)!

In randurile urmatoare voi incerca sa fac o foarte scurta analiza propunerii "amendei rochiei albe" a domnului Bratu. Sa le luam metodic:

1. La o prima vedere, din perspectiva pur economica, ideea nu pare rea. Domnul Bratu stie dumnealui ce stie (nu ne jucam cu agentii divinitatii!) si calculeaza ca profitul direct acumulat in urma acestor taxe nu ar fi deloc neglijabil, ba dimpotriva. Din acest punct de vedere dumnealui pare mult mai mult un economist decat un preot, desi pe langa cei 50-300 de lei sunt sigur ca nu s-ar lacomi la o binecuvantare à la "copila draga, iertate sa-ti fie pacatele" (intervenind pe langa Cel de Sus in scopul acesta, desigur). Diabolic de eficient planul domnului economist amator Petrica Bratu! Dar sa trecem dincolo de prima vedere.
2. Domnul Bratu declara ca scopul masurii este 'reducerea numarului cuplurilor care traiesc in pacat inainte de casatorie'. Sa presupunem deocamdata- vezi mai jos!- ca intr-adevar acesta ar fi echilibrul social cel mai eficient, deci ca intr-adevar criteriul de maximizare al utilitatii sociale este: cat mai putine cupluri care pacatuiesc inainte de casatorie. Va avea insa masura domnului Bratu rolul scontat? Exista un experiment economic foarte simpatic in Israel, unde parintilor care de obicei ajungeau tarziu sa-si ridice copiii de la gradinitele cu program prelungit, li s-a impus platirea unei amenzi (pe ora de intarziere), in incercarea de a-i determina sa vina dupa copii la timp. Care credeti ca a fost efectul? Nu doar ca parintii respectivi nu si-au modificat deloc comportamentul, dar au inceput sa intarzie mai des si pentru durate de timp si mai mari, iar in plus, un numar important din cei anterior 'disciplinati' au trecut pe aceeasi schema: intarzii si platesti amenda. Explicatia cercetatorilor a fost urmatoarea: taxa respectiva a avut scopul de a elimina problema 'morala' a parintilor de a-i tine pe angajatii gradinitelor peste program, ei putand acum sa se 'revanseze' si nici macar sa nu mai simta nevoia de scuze, platind amenda- pretul orelor suplimentare, din punctul lor de vedere. Care e legatura cu domnul Bratu si virginele din Valea Sarii? Ei bine, daca inaintea taxei 'rochiei albe' domnisoarele (credincioase) ar astepta eventual pana la mariaj pentru ca s-ar simti moral/religios/prin traditie constranse sa faca asta, o amenda de genul acesta ar putea dizolva complet aceste 'constrangeri', aceste dileme morale (mai ia in calcul si faptul ca viitorul mire ar putea face oferta de a plati taxa integral, deci nici influenta familiei miresei nu ar mai face doi bani). Deci ma tem ca efectul ar putea fi exact pe dos fata de ceea ce domnul Bratu ar dori- caveat lector!- ca preot, si presupunand ca e sincer in ceea ce declara. Desigur economistul Bratu inca ar avea de castigat- rochiile de mireasa se albastresc, profitul se multiplica, fondurile bisericii cresc, ba nici calea catre mitropolie nu mai pare atat de lunga...
3. Din pacate o prima distorsiune in eficienta (economica a) propunerii devine vizibila in momentul in care aplicam o analiza bazata pe conceptul de echilibru general, in care luam in calcul si eventualele efecte secundare din economie, pe care domnul Bratu- chiar presupunand ca are divinitatea pe post de consilier- pare a le ignora. Un asemenea efect indirect al impunerii taxei pe 'pacatul anterior mariajului' s-ar putea materializa prin cresterea numarului de casatorii, insotita insa de cresterea numarului de divorturi. Aceasta se intampla din doua motive: i). mariajul "la prima vedere" nu va avea aceeasi stabilitate precum casatoriile in care viitorii soti au avut timp sa se cunoasca si sa poata judeca daca relatia are sanse sa dureze indefinit; ii). din cauza motivatiei induse, aceste prime casatorii s-ar substitui practic complet perioadei "exploratorii" dinaintea casatoriei. Chiar daca divorturile per se nu ar constitui neaparat o problema sociala/economica (dar religioasa, da!), consecintele lor, cum ar fi eg. situatia copiilor cuplului in urma divortului, ex-post depresii care ar impiedica functionarea normala a individului in societate etc., nu ar fi tocmai pe placul Bisericii... Fara indoiala s-a remarcat ca efectul descris aici este contrar efectului descris in paragraful 2., deci in echilibru nu e sigur care dintre ele va domina, care va fi 'efectul net'.
4. Mai departe. Analog rationamentului precedent, amenda rochiei albe ar putea pur si simplu reduce numarul de casatorii (si mai ales casatoriile religioase, dar nu vreau sa intram in prea multe detalii). Institutia mariajului isi pierde de altfel tot mai mult din relevanta si este inlocuita de contracte de convietuire pe termen nelimitat, trend foarte accentuat in Vest si deja cu ceva amploare si la noi. Daca Biserica doreste sa incetineasca o asemenea evolutie (nu discut aici pros si cons la asta), nu sunt sigur ca ar dori sa-l lase pe domnul Bratu sa elaboreze strategia necesara. Problema se poate formula astfel: care ar fi suma maxima pe care as fi de acord sa o platesc pentru ca domnul Bratu sa intervina mai Sus pentru iertarea pacatelor mele, suma peste care as decide sa traiesc in parteneriat, ignorand casatoria (alternativ, preferand doar casatoria civila) si sa-l scutesc pe domnul Bratu de inca o rugaciune si de 300 de RON... Ideea tine de conceptul elasticitatilor economice (dar am temerea ca l-am zapaci de tot pe domnul Bratu daca mai definim multe alte concepte). Din nou, se observa ca efectul din acest paragraf e contrar celui din paragraful 3. (si pe aceeasi directie cu cel din paragraful 2.); efectul net care rezulta va depinde de parametrii structurali, inclusiv de coeficientii de elasticitate de care vorbeam mai sus (parametri care ar putea fi diferiti in functie de regiune sau diferite perioade de timp etc). Asadar am stabilit pana acum ca rationamentul domnului Bratu are ceva probleme, ca sigur din punct de vedere religios (si functional!) preotul Bratu a incurcat cateva lucruri (cum ziceam, planuri diabolice) dar inca nu este clar ca propunerea sa nu ar fi eficienta din punct de vedere pur economic, mai ales daca efectul net s-ar traduce in profit. Iar pe mine problema economica ma arde aici, in primul rand- si nu neaparat pentru a-i retrage diploma de economist preotului Bratu...
5. Dilema majora (care in mod clar il dovedeste pe domnul Bratu un dilettante) apare insa de la bun inceput: domnul Bratu ignora principiul economiei de piata, al alegerii (economice) individuale, si nu doar la modul general (ceea ce e deja foarte problematic!- vezi ce ziceam despre Friedman si Free to Choose), dar in mod specific aici, in cazul 'economiei cuplurilor', al economiei relatiilor intime, pe care ar fi redundant ca vreun 'decision-maker' (entitatea care decide, eg. cea legislativa; am putea intelege Biserica in contextul de fata- daca e sa credem ca domnul Bratu are vreun suport intre colegii cu barbi lungi si daca domn Basescu le-ar mai da din fraie- neah, fortunately that is excluded...) sa incerce sa le reglementeze. Domnul Bratu nu realizeaza ca echilibrul obtinut prin alegerea libera a indivizilor (in cazul acesta cu focus pe mariaj) este 'first best' (cel mai bun cu putinta); ca interferenta, incercarea de a coordona piata in cazul de fata (si in cele mai multe cazuri), nu poate decat sa distorsioneze acest echilibru, din start cel mai eficient cu putinta pentru ca se bazeaza pe parametrii structurali ai comportamentul individual (i-as indica domnului Bratu referinte, lucrari stiintifice, care explica formal tot ce am descris mai sus- am insa anumite indoieli referitoare la utilitatea acestei intreprinderi...). Asta am lasat la o parte in paragraful 1. (presupunand, prin absurd, la momentul acela ca cel mai eficient echilibru ar fi identic cu cel din mintea domnului Bratu- s-a vazut din analiza pana la acest punct ca nici asa nu il scoatem pe domn Bratu analist economic) : cine, ce entitate, e in masura de a decide mai bine decat indivizii insisi cand e momentul pentru ca ei (in contextul de fata) sa isi inceapa activitatea sexuala, daca ar trebui sa astepte pana la casatorie s.a.m.d, cine poate obtine solutia eficienta si omogena pentru toata lumea, ignorand eterogenitatea inerenta a indivizilor etc. (apropos, ma indoiesc profund ca domnul Bratu ar dori pe undeva sa sugereze ca majoritatea indivizilor nu sunt capabili, intelectual, sa faca alegerea care le maximizeaza utilitatea- daca asa este, poate ar trebui sa inceapa prin a impartasi lumii gandurile sale in mijlocul carciumii din Valea Sarii... as fi interesat daca ar fi aclamat). Un aspect concret si simplu de inteles pentru enoriasii din Valea Sarii: daca viitorul sot nu are a priori nimic impotriva rochiei de mireasa albastre a viitoarei sotii, cum ar putea Petrica Bratu (sau Biserica sau Satul sau Statul s.a.m.d. ) sa imbunateasca acest echilibru, echilibru rezultat in urma deciziei (informate! aici nu poate fi vorba de asimetrii informatiile- exceptand cazul in care mirele e prea gheorghe sau mireasa prea maria) libere, a doi indivizi cu capacitate de discernamant (o alta chestiune care insa e in afara discutiei prezente ar fi de ce e vorba doar de doi actori, vezi si excelenta argumentatie economica a lui Gary Becker pro poligamie). Reprezentantii Bisericii ar face bine sa inteleaga ca amestecul direct in functionarea pietei, incercarea de alterare a echilibrului necoordonat din societate, sigur nu le va aduce gratia divina, ba dimpotriva are toate sansele de a induce opozitie feroce fata de statutul lor acceptat in prezent...
6. Alte probleme cu initiativa Bratu. Nu am insistat pe, si amintesc aici doar in treacat, alte posibile efecte distorsionante (deloc mai putin importante decat cele deja descrise) care, idem mai sus, nu au aparut precizate in epifania domnului Bratu, cum ar fi: efectul propunerii de taxare doar a viitoarei neveste in loc de amendarea simetrica, if at all, a ambilor soti (si asta bate dincolo de misoginismul de altfel celebru al Bisericii noastre si de aiurea, catre consecinte care tin de eficienta, mai mult decat de echitate); distorsiunea care ar fi creata in numarul casatoriilor din diferite segmente ale distributiei veniturilor in populatie (cu posibila reducere drastica a mariajelor in cazul persoanelor cu venituri mici), care, coroborata cu ideea precedenta, ar putea conduce la un efect mult disproportionat asupra femeilor cu venituri mici; efectul creat in randul barbatilor cu venituri mici care ar pierde multe sanse de a se casatori (indiferent de cat de intunecata ar fi rochia miresei) pentru ca nu ar putea plati 'amenda' acesteia, iar femeia ar prefera, strategic desigur, barbatii cu venituri mari in scopul casatoriei (sa nu-mi spuneti ca asta nu e diferit de realitatea curenta!). Si asa mai departe.

Ce putem conclude, in baza celor de mai sus? a. domnul Bratu ar face bine sa se tina de preotie si sa lase propunerile de natura fiscala pe seama celor care se pricep la asta (ceea ce nu este - pana la urma- decat implicatia unui alt principiu esential in economie: teoria avantajului comparativ); b. domnul Bratu ar face bine sa se perfectioneze in meseria domniei sale si, in particular, sa-si aminteasca pe cine slujeste, pentru ca pare foarte tentat de pacturi cu Opozitia divina (si stiti dvs. cum e: lasciate ogni speranze, voi ch' entrate!); c. domnul Bratu ar trebui sa pregateasca raspunsul la urmatoarea intrebare, pe care ar primi-o sigur ca invitat in show-ul Colbert Report de Romania: Ce doreste sa maximize domnul Petrica Bratu? Cu urmatoarele 4 variante posibile: nefericirea enoriasilor; nefericirea Bisericii din care face parte; imaginea de lume primitiva a Romaniei in strainatate; sansele sale de a castiga concursul "best Romanian clown" (la care s-a inscris pana acum domnul Roncea, dar lista ramane deschisa).