- reasons not to be a lazy (...lousy) editor-- from Steven Levitt's (JPE editor) experiences
- Hill against Bill, on globalization. Not difficult to guess whom I prefer (yes, he still made perfect sense when addressing globalization in this recent speech I've attended, hence I think that the "marital disorder" in that couple is permanent)... In fact that is old news by now, since lately all the prominent Dems are really having a race to the bottom in terms of basic economics know-how.
- Bernard Salanié sur l'autonomie des universités (comparaison entre les États-Unis et la France), dans Le Figaro.
- an interesting series of short articles in the NYMag on money-making in the Big Apple.
Monday, July 30, 2007
Econlinks for 30-07-'07
Saturday, July 28, 2007
Quote for week 22nd-28th of July '07
Previous quote of the week.
Friday, July 27, 2007
Danes and names
Best recent news in the Economics publishing business
The system is broken.
Consequently, Economic Inquiry is starting an experiment. In this experiment, an author can submit under a 'no revisions' policy. This policy means exactly what it says: if you submit under no revisions, I (or the co-editor) will either accept or reject. What will not happen is a request for a revision.
I will ask referees: 'is it better for Economic Inquiry to publish the paper as is, versus reject it, and why or why not?' This policy returns referees to their role of evaluator. There will still be anonymous reports.
Authors who receive an acceptance would have the option of publishing without changes. If a referee noticed a minor problem and put it in the report, self-respecting authors would fix the problem. But such fixes would not be a condition of publication.
Thursday, July 19, 2007
Celebrate: Checkers is solved!
The checkers computation pushes the boundary of what can be achieved by search-intensive algorithms. It provides compelling evidence of the power of limited-knowledge approaches to artificial intelligence. Deep search implicitly uncovers knowledge. Furthermore, search algorithms are well poised to take advantage of the dramatic increase in on-chip parallelism that multi-core computing will soon offer. Search-intensive approaches to AI will play an increasingly important role in the evolution of the field.
Sunday, July 15, 2007
Highly recommended: 'Intelectualii publici- mod de intrebuintare'
[...]
Capitolele anterioare au furnizat cateva dintre trasaturile actualilor intelectuali romani care controleaza sectoarele vietii intelectuale, astfel incat un portret-robot ar contine urmatoarele: barbat, avand in general peste 45 de ani, cu studii superioare si experienta extinsa de lucru in perioada comunista, cu o prezenta mediatica pregnanta, ocupand posturi de conducere in presa, in domeniul editorial sau in universitati si avand simpatii de dreapta sau de stanga. Modalitatile de ascensiune intelectuala difera in functie de teritoriul de electiune si de varsta.
In spatiul universitar, un tanar candidat la titlul de intelectual public ar trebui sa se alature rapid unui profesor deprins sa-si "vanda" imaginea. De regula, o jumatate de norma didactica, un articol publicat intr-o revista de specialitate, colaborarea la unele proiecte asigura o oarecare stabilitate si speranta unei promovari la intervale rezonabile. Vin apoi castigurile publice, notorietatea, aderenta la un anume "grup" si recompensele acordate pentru aceasta. In termeni eleganti se spune ca un asemenea tanar incepe ca "asistent universitar" sau in calitate de "colaborator", in timp ce in limbajul colocvial tanarul e un "tutar", adica persoana care sustine interesele prorectorului ei, anihiland orice tentativa de negare a valorii umane si profesionale a acestuia. Rudenia, prietenia si intimitatea "ard" etapele susmentionate si reprezinta cheia cea mai buna pentru o cariera de succes. Impostura academica- manifestata prin publicarea unor lucrari de slaba calitate- sau avansarea in grad didactic gratie apartenentei la diverse coterii sunt mijloace sigure pentru a ajunge in varful ierarhiei. Dupa ce tanarul a dobandit un statut academic, ocrotitorul sau nu trebuie abandonat, ci flatat cu aceeasi perseverenta si cultivat- altfel, nu e sigur ca maestrul ii pastreaza un loc in grupul lui.
Pentru cei de varsta mijlocie, salutare sunt convertirea competentei profesionale acumulate inainte de 1990 si/sau modificarea domeniilor de interes, astfel incat sa acopere arii de studiu cat mai "actuale", de preferinta opuse celor abordate in comunism. Recomandabila este si tacerea asupra unor articole sau carti mediocre publicate pana in decembrie 1989, din care ar putea reiesi colaborarea de tip propagandistic cu regimul totalitar. Daca unii "rauvoitori" insista asupra subiectului, se poate aplica procedura de minimalizare a colaborationismului. Fundamentala este mentinerea "spiritului de corp", imposibila fara identificarea unor colegialitati utile sustinerii reciproce, crearii unor reputatii robuste si combaterii adversarilor. Publicarea de volume este un avantaj decisiv, caci a fi prezent in librarii- indiferent cu ce, chiar si cu antologii de articole de presa sau cursuri universitare copiate dupa lucrari straine- constituie o proba a fertilitatii ideilor. De o mare utilitate este si recunoasterea externa, manifestata prin invitatii la congrese internationale, seminarii, burse de studiu, materiale publicate in jurnale prestigioase. Nici un universitar ce viseaza la catapultarea sa in spatiul public nu trebuie sa-si domoleasca pretentia de a deveni un reper stiintific, un model, un inovator, un "creator de scoala". Ideal este ca in jurul acestei revendicari sa graviteze cat mai multi colegi sau, si mai bine, tineri universitari in cautare de capital simbolic si de protectie. (pag. 227-229)
[...]
Prin apropierea de "marele public", intelectualii publici au castigat atat in plan financiar, cat si simbolic. A scrie pentru mii de persoane este mult mai avantajos decat a vorbi pentru cateva zeci, inghesuite intr-un amfiteatru si, de regula, obligate sa cumpere cartea sau cursul din care reciti. A beneficia de sustinerea propriilor cititori, ascultatori sau telespectatori inseamna a te bucura de un capital simbolic redutabil in competitia cu alti intelectuali. In ce se poate converti acest capital? In functii la reviste si edituri (coordonatori de colectie), in contracte de moderatori pentru emisiunile de televiziune, in accesul la sponsorizari provenite din mediul de afaceri, in titluri academice si premii.
Pactul intelectualilor cu publicul le-a dat acestora sansa ascensiunii, caci cultura destinata majoritatii a devenit mult mai profitabila decat mesajele emise catre elite. Un argument in acest sens il constituie statutul actual al revistelor intelectuale de pionierat lansate dupa decembrie 1989, care se zbat astazi in lipsuri materiale, avand tiraje confidentiale si un evident blocaj tematic. Fondatorii acestor publicatii si cei ce au colaborat la ele cu regularitate si-au epuizat semnaturile abordand cu aceeasi dexteritate subiecte politice, sociale, economice, culturale si contribuind astfel la un declin previzibil. Ingrijorati de publicul lor din ce in ce mai redus si sesizand pericolul colapsului, intelectualii publici au trecut intre timp la editarea altor reviste sau au lansat alte proiecte. Pentru unii, diversificarea ofertei culturale si apetitul pentru "ceea ce-i place societatii" au constituit cheia supravietuirii, iar pentru altii, sursa bunastarii. (pag. 239-240)
[...]
Modul de exprimare a intelectualilor publici din Romania pare sa fie din ce in ce mai tributar sentimentului de apartenenta la grup. Limitarea surselor de finantare face ca independenta sa nu mai fie profitabila, in timp ce sigura se vadeste aderenta la o microcomunitate intelectuala. Pozitia marginala echivaleaza cu a fi ignorat, a nu primi oferte de functii, a nu fi solicitat sa publici, a nu beneficia de atentia colegilor. Pe de alta parte, nevoia de a-i exclude pe altii de la profit alimenteaza adversitatile. Antipatiile nu mai sunt un atribut personal- ele au devenit contagioase si se pot si mosteni. A intra intr-un grupuscul presupune a-ti asuma nu doar ideologia lui, ci si inamicii pe care si i-a facut si a lucra la distrugerea lor. Tribunele intelectuale- revistele, editurile, asociatiile profesionale, catedrele universitare, emisiunile de radio si televiziune- sunt adaptate unei arhitecturi destinate confruntarii. De regula, conflictele incep de la dialoguri minore sau luari de pozitii tatonante, pamflete sau refuzul unui grup de a accepta o figura esentiala pentru cealalta formatiune intelectuala. Urmeaza replicile in reviste, cu ecouri sau continuari in cateva editii. In ultima vreme, delimitarea de concurenti este insuficienta- acestia trebuie obstructionati, izolati si, daca se poate, eliminati. (pag. 242)
[...]
Violenta fiind o constanta a spatiului public romanesc, nu e exclus ca scena autohtona sa sufere modificari radicale. La un moment dat, transeele pot sa se bagatelizeze, iar norul de praf al razboaielor sa le devina tuturor prea inecacios. Mai profitabila pare sa fie deja recuperarea abilitatilor negustoresti. Instinctele razboinice se arata a fi usor de inlocuit cu cele comerciale, iar conflictele, cu tranzactii in beneficiul tuturor. Pe fondul unei prese din ce in ce mai vulnerabile la presiunile marilor trusturi, care "cumpara" de zor ultimele idei disponibile pe piata, precum si jurnalisti altfel contestatari, dar care si-au facut calculele, e posibil sa asistam la regrupari, reconcilieri, redistribuiri de sume si reimpartirea zonelor de influenta. In definitiv, o angajare prea serioasa in conflicte risca sa fie, de la un punct incolo, contraproductiva. Targul devine preferabil. Pe o asemenea piata intelectuala, mai bine precupet decat victima a insistentei in a perpetua adversitati. (pag. 245)
Quote of the week 8th to 14th of July '07
or got tumbled out of the Chute onto the Planet, looking for progenitors?
I know I'm not God, are you? Don't be silly.
God? God? Everybody's God? Don't be silly.
excerpt from Allen Ginsberg's "God"
Previous quote of the week.
Wednesday, July 11, 2007
Cherchez la (les) femme(s)
- Men like blond bombshells (and women want to look like them)
- Humans are naturally polygamous
- Most women benefit from polygyny, while most men benefit from monogamy
- Most suicide bombers are Muslim
- Having sons reduces the likelihood of divorce
- Beautiful people have more daughters
- What Bill Gates and Paul McCartney have in common with criminals
- The midlife crisis is a myth—sort of
- It's natural for politicians to risk everything for an affair (but only if they're male)
- Men sexually harass women because they are not sexist
And here's one excerpt (under title 9 above) meant to further incite your curiosity; notwithstanding the fact that this is in no way a ceteris paribus 'analysis' and that Darwinism is literally stretched to extremes herein, I'd say it still uncovers part of the general truth; but do ask Bill if you want somebody with significant expertise in the area :-)
The question many asked in 1998—"Why on earth would the most powerful man in the world jeopardize his job for an affair with a young woman?"—is, from a Darwinian perspective, a silly one. Betzig's answer would be: "Why not?" Men strive to attain political power, consciously or unconsciously, in order to have reproductive access to a larger number of women. Reproductive access to women is the goal, political office but one means. To ask why the President of the United States would have a sexual encounter with a young woman is like asking why someone who worked very hard to earn a large sum of money would then spend it.
What distinguishes Bill Clinton is not that he had extramarital affairs while in office—others have, more will; it would be a Darwinian puzzle if they did not—what distinguishes him is the fact that he got caught.