Intr-un comentariu publicat in Cotidianul scriu foarte pe scurt despre stadiul in care se gaseste Europa Centrala si de Est in tranzitia catre o economie de piata functionala. Articolul a aparut in Cotidianul de astazi cu niste greseli de editare care nu imi apartin (domniile lor ziaristii "corecteaza" sa se afle in treaba, desi nu le-a cerut-o nimeni- altfel desigur intentia ar fi meritorie-, textul fiind trimis de mine cu mai putine greseli decat a iesit dupa "corectare"- dar asta e treaba jurnalistica in Romania chiar la case mari cum e Cotidianul). Pentru ca spatiul alocat comentariilor este foarte limitat, nu a fost loc de mai multe detalii, in mod normal nu as fi facut o asemenea economie de cuvinte. Comentariul prezinta deci selectii de plusuri si minusuri si un focus in final pe situatia Romaniei, avand la baza rapoartele din noiembrie ale Bancii Mondiale si Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare.
In ce stadiu se afla economiile Europei postcomuniste dupa 15 ani de tranzitie catre economia de piata? Ce sanse sunt ca Europa Vestica sa fie ajunsa din urma? Care este situatia Romaniei?
Proaspetele rapoarte ale Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare si respectiv Bancii Mondiale, asupra progresului economic al statelor “in tranzitie” din Europa Central-Estica, sunt in general mai pozitive decat multi s-ar fi asteptat. Ele subliniaza insa eterogenitatea acestor economii, unele recuperand mult din diferenta fata de Europa Vestica (ie. noile membre UE si Croatia), altele fara vreo sansa reala in eliminarea prapastiei in urmatorul secol (ie. statele fostului URSS).
Plusurile comune sunt performanta macroeconomica- datorata in buna parte dezvoltarii pietei creditelor- si reformele structurale care au creat un climat propice privatizarilor, investiilor si comertului exterior. Intre succesele particulare se numara: rata de crestere economica sustinuta, de peste 8%, a tarilor baltice; saltul economic al Sloveniei- deja un PIB mai mare decat Portugalia; recentele reforme structurale ale Serbiei si Muntenegrului care o ridica la statutul de economie de piata functionala; cvasi-eradicarea saraciei in Ungaria. Minusurile nu pot fi insa ignorate: reforma sectorului public- mai ales domeniile sanatatii si educatiei- ineficient si imun competitiei; dificultati in crearea de noi locuri de munca competitive, datorate pietei muncii supraregulate in tarile mai inaintate in tranzitie si birocratiei corupte in cele din urma; “brain drain-ul” masiv si continuu, implicand inter alia reducerea fortei calificate de munca si a activitatii de cercetare si dezvoltare in intreaga economie. Exista si situatii specifice care amplifica vulnerabilitatea acelor economii, precum deficitul bugetar in Cehia, Polonia, Ungaria, Albania, Croatia, instabilitatea macrofinanciara in Ungaria si fostul URSS, datoria externa in Croatia si Serbia si Muntenegru, deficitul de cont curent si inflatia in tarile baltice sau “boala olandeza”- concentrarea pe exploatarea resurselor naturale, in dauna altor sectoare- in Azerbaidjan, Kazakhstan, Rusia.
Cum sta Romania la finele lui 2005? In afara aspectelor comune de mai sus, as mentiona la plus ca suntem primii din Europa Central-Estica in ceea ce priveste cresterea numarului de credite familiale acordate intre 1999-2004 si reducerea drastica pana in 2005 a frictiunilor dintre mediul de afaceri si birocratie. Aspecte negative: doar cateva tari din fostul URSS stau mai prost la indicatorul performantei corporative ca functie a mediului general de afaceri si, alaturi de Bulgaria si Kazakhstan, suntem intr-o grupa cu riscuri financiare ridicate atat din perspectiva riscului bancar, cat si a stabilitatii macrofinanciare in general.
Proaspetele rapoarte ale Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare si respectiv Bancii Mondiale, asupra progresului economic al statelor “in tranzitie” din Europa Central-Estica, sunt in general mai pozitive decat multi s-ar fi asteptat. Ele subliniaza insa eterogenitatea acestor economii, unele recuperand mult din diferenta fata de Europa Vestica (ie. noile membre UE si Croatia), altele fara vreo sansa reala in eliminarea prapastiei in urmatorul secol (ie. statele fostului URSS).
Plusurile comune sunt performanta macroeconomica- datorata in buna parte dezvoltarii pietei creditelor- si reformele structurale care au creat un climat propice privatizarilor, investiilor si comertului exterior. Intre succesele particulare se numara: rata de crestere economica sustinuta, de peste 8%, a tarilor baltice; saltul economic al Sloveniei- deja un PIB mai mare decat Portugalia; recentele reforme structurale ale Serbiei si Muntenegrului care o ridica la statutul de economie de piata functionala; cvasi-eradicarea saraciei in Ungaria. Minusurile nu pot fi insa ignorate: reforma sectorului public- mai ales domeniile sanatatii si educatiei- ineficient si imun competitiei; dificultati in crearea de noi locuri de munca competitive, datorate pietei muncii supraregulate in tarile mai inaintate in tranzitie si birocratiei corupte in cele din urma; “brain drain-ul” masiv si continuu, implicand inter alia reducerea fortei calificate de munca si a activitatii de cercetare si dezvoltare in intreaga economie. Exista si situatii specifice care amplifica vulnerabilitatea acelor economii, precum deficitul bugetar in Cehia, Polonia, Ungaria, Albania, Croatia, instabilitatea macrofinanciara in Ungaria si fostul URSS, datoria externa in Croatia si Serbia si Muntenegru, deficitul de cont curent si inflatia in tarile baltice sau “boala olandeza”- concentrarea pe exploatarea resurselor naturale, in dauna altor sectoare- in Azerbaidjan, Kazakhstan, Rusia.
Cum sta Romania la finele lui 2005? In afara aspectelor comune de mai sus, as mentiona la plus ca suntem primii din Europa Central-Estica in ceea ce priveste cresterea numarului de credite familiale acordate intre 1999-2004 si reducerea drastica pana in 2005 a frictiunilor dintre mediul de afaceri si birocratie. Aspecte negative: doar cateva tari din fostul URSS stau mai prost la indicatorul performantei corporative ca functie a mediului general de afaceri si, alaturi de Bulgaria si Kazakhstan, suntem intr-o grupa cu riscuri financiare ridicate atat din perspectiva riscului bancar, cat si a stabilitatii macrofinanciare in general.
No comments:
Post a Comment