Din lume adunate...

Prins in prea multe lucruri care nu pot fi deloc amanate sunt nevoit sa o las mai moale cu frecventa entry-urilor in blog pentru o perioada. Totusi, din cand in cand, in fuga, niste impresii.

Ce e nou, asadar? Unii o tin una si buna cu promovarea manelelor si promovarea Romaniei prin manele (am promis un articol AGAINST, dar inca nu am avut timp- si mi-e ca ar fi pierdere de vreme oricum), ciudat fiindca nu sunt ex-ante din cei neajutorati (cerebral, vorbind), dar incearca cu tot dinadinsul sa demonstreze contrarul. Ei bine, se stie ca in cele din urma cei insistenti- si persistenti in demersurile lor- inving. As zice insa si eu dupa Pyrrus: inca o asemenea victorie si suntem pierduti...

Ioan T. Morar scrie un articol interesant despre decorarea lui Cartarescu de catre Basescu si invidia unora si a altora (in general de acord cu spiritul articolului- desi autorul exagereaza here and there, insa un alt lucru e si el sigur: dupa cate decoratii aiurea a dat Nea Ion- la "reputatia" si calibrul dumisale nici nu e de mirare- cam greu sa mai crezi in semnificatia lor, e nevoie de multi ani si presedinti cu tact pentru schimbarea impresiei aici, pana atunci ar putea fi chiar recomandabil sa refuzi asemenea "onoruri").

Am terminat de citit acum cateva saptamani Jurnalul lui Mihail Sebastian. Excelent! Eu l-as include in programa liceala imediat, daca nu s-a facut deja asta (m-as mira). Inter alia prezinta razboiul din punctul de vedere al unui om normal, care prin natura uraste asa ceva (imi aduce aminte de pianistul din superbul film omonim regizat de Polanski- in Jurnalul lui Sebastian rolul pianistului ar putea fi jucat fie de Mihail Sebastian, fie de Eugen Ionescu). Evoca in acelasi timp in alte culori (cele reale) personalitati cum ar fi Nae Ionescu, Eliade, Camil Petrescu, Cioran s.am.d. Nu e de mirare ca atat autorul (desigur, post-mortem...) cat si cei care au publicat jurnalul sau au scris cronici pozitive la adresa lui si-au atras maraieli sau chiar muscaturi din partea...haitei.