Dezbatere privind cercetarea din Romania (I)

Vad ca Ad-Astra a prins un asemenea ritm incat cu greu mai pot tine pasul cu citirea ultimelor stiri/analize de pe site-ul lor! Astazi Razvan a postat pe site-ul Ad-Astra o serie de articole aparute in presa despre reformele necesare din cercetarea stiintifica de la noi, carora unii li se opun prin orice mijloace (apelul adresat mediei plus/minus o abatere standard- apropos, excelent comentariul lui Daniel David aici!- fiind ceva ce respectivii practica des). Le-am citit cu mare atentie pe toate, e excelenta ideea de a posta intr-un singur loc toate punctele de vedere pentru a vedea exact care sunt opiniile fiecaruia (sau ce il poarta capul pe fiecare, depinde despre cine e vorba). Pe moment ma multumesc sa mentionez ce mi-a placut si ce nu mi-a placut. In masura in care voi avea timp, voi reveni cu opinii detaliate.

Intai ar trebui amintit documentarul din suplimentul Aldine al cotidianului Romania Libera, editat de domnul profesor Frangopol, de la care se pare ca a inceput disputa (vine vorba, "a inceput", asta e pentru cei ce dormeau ca Simion, Cornea si altii ca dumnealor, niste relicve in materie de mentalitate cum rar se poate intalni- in rest discutiile acestea se poarta de mult). In general toate comentariile din articol au avut puncte foarte bune, gasesc insa excelente interventiile urmatorilor: Mircea Miclea, Daniel David, Ionel Haiduc sau Gheorghe Benga. Le gasiti in paragrafe separate in articolul la care am facut link mai sus. Aici fac si o paranteza: din fericire- daca ramane la opinii asemanatoare si chiar va lupta sa le implementeze- alegerea domnului profesor Haiduc la conducerea Academiei este de bun augur si are un potential imens. In sfarsit cineva care poate fi numit pe merit in aceasta pozitie.

Mai departe, in perechi:

• pe de o parte, argumentele ridicole din si tonul sfidator al articolului lui Eugen Simion- care inca nu isi da seama ca lucrurile s-au schimbat si ca efectiv nu mai face fata. In plus a fost trimis si in concediu, doar doar si-ar mai reveni: apropos, salut trezirea romanilor si schimbarea dumnealui- in sfarsit!- de la conducerea Academiei! Pe de alta parte, raspunsul lui Daniel David, scris putin in pripa (in sensul ca pierde unele lucruri usor sanctionabile din pledoaria puerila a lui Simion- daca nu ai sti ca asta e cruntul adevar nu ti-ar veni sa crezi ca omul e universitar, academician, fost presedinte al Academiei!), dar la obiect altfel.

• opinia lui Andrei Cornea din Rev. 22 m-a surprins total si m-a intristat oarecum. Dumnealui e de obicei echilibrat si nu pana acum nu dadea semne vadite de senilitate. Se pare insa ca din pacate i-a sosit vremea...Eh, asta e, din cand in cand mai pierdem pe cineva. In orice caz replica excelenta ii este data tot in Rev 22, de catre Alina Mungiu-Pippidi. O idee pentru Ad-Astra ar fi sa o invite pe doamna Mungiu-Pippidi sa detalieze aceste opinii intr-un articol pentru revista Ad-Astra. In Rev 22 spatiul a fost foarte limitat.

• adaug aici si corespondenta electronica foarte foarte interesanta dintre Zoe Petre si Liviu Giosan (Ad-Astra), postata tot pe site-ul Ad-Astra. Dialogul e necesar si aceasta este ilustrarea perfecta a faptului ca se poate dialoga. Sunt niste pareri foarte interesante exprimate in acest dialog de la distanta. Voi reveni cu un comentariu separat pe marginea acestei corespondente si a opiniilor exprimate aici.

Letters to Nature

Liviu Giosan indicates on the Ad-Astra site a new letter recently published in the prestigious science journal Nature, about the general situation of scientific research in Eastern Europe (btw: I am 100% convinced that although a lot of these elements are common to most Eastern Europe, Romania's situation was - and still is- the worst). This letter reminds me of a similar initiative that I also had a modest contribution to, but unfortunately that particular idea did not achieve its target. 1 year and a half ago, together with several scientists from the "Ad-Astra" and the "Forumul Academic Roman" organizations (at that time I signed on behalf of the online portal "Romania, Libera in Viitor" where I was editor and started a "Research, Science, Technology" rubrique), we tried to sensibilize the international (science) public opinion about the dramatic situation of the Romanian science, by sending in a brief but concise letter to Nature. Professor George Emil Palade, Romanian Nobel Laureate, also strongly supported this letter. The timing of the letter was just before the new Romanian government was to be formed. We did not get it published however (ex-post I believe the letter might have been published immediately if a single researcher would have signed it, while mentioning in the content that it represents the point of view of more scientists etc, as in the case of the letter mentioned above). In any case, I thought of publishing this letter on my weblog now. Why now? Because most if its content is still actual. Because several shortcomings pointed out in this letter have not been changed at all and those that did change are right now in great danger of being switched back to their earlier status by new policy-makers (in some cases this is, unfortunately, already consumed as mentioned earlier also on this weblog).

Here's the letter, as it was sent to and got rejected by Nature:

Sir – Your journal has frequently reported on the state of science in post-communist Eastern Europe and advocated changes in the European Union’s policies to provide adequate support for this region (Nature 402, 566, 1999; Nature 426, 369, 2003). In your reports and elsewhere, the reform of scientific research in Romania has been shown to lag behind other Eastern European countries. In fact, the situation is even more alarming: research and education in Romania experience a crisis that could damage them beyond repair. Statistics suggest that if the present rate of attrition will continue, research in Romania is in danger to be extinct by 2008! Research groups that still survive owe their existence to almost heroic efforts notwithstanding meager salaries, inadequate funds and outdated infrastructure.

Due to a lack of reform in research and education, the academic and scientific establishments have been subject to abuse and tainted by corruption and nepotism. First-rate scientific production, which is still generated by surviving research groups, owes more to international collaborations than to governmental policy. An increasing number of scientists of Romanian origin find permanent or long-term employment abroad. Concurrently, among Eastern European countries, Romania has one of the highest numbers of graduate students enrolled in Western universities.

On behalf of concerned Romanian scientists, working in their homeland or abroad, we wish to express our deep concern regarding the lack of progress in reforming the research system in Romania. Funding for science has declined on an annual basis well below the average level in the European Union, where Romania is expected to integrate in 2007. Currently, only 0.21% of the national GDP is available for research and development in Romania.

Swift and courageous reform is needed, in order to enable high quality research in Romania. The situation could improve rapidly if Romania’s newly-elected Parliament develops the political will to push for a drastic reform, because the required human resources still exist. As individuals and civic organizations dedicated to the progress of science and education in Romania, we express our readiness to be involved in this process. We urge the European Union to persuade the forthcoming government to address current deficiencies in research and education, to enforce the engagements to which Romania subscribed during the accession negotiations, and to explore alternative policies to support competitive research in candidate countries, particularly in Romania.

The reform of the scientific establishment in Romania should begin with an extensive evaluation of scientific performance based on international standards, coupled with measures toward eradication of corruption and nepotism in the academic and research institutions. Since research and education are declared national priorities, adequate financial support should be provided, matching or exceeding the average funding level in EU countries. Most of the research funds should be distributed via peer-reviewed competition to competitive scientists for infrastructure upgrades, research programs, and adequate salaries. Substantial funding should also be dedicated to slowing down, and ultimately reversing, the brain drain. At the same time, competitive scientists from abroad should be provided with incentives to work in Romania.

George Emil Palade, Nobel Laureate
The Ad Astra Association, http://www.ad-astra.ro/
The Romanian Academic Forum, http://www.forum-academic.com/main/index.htm
Free Romania Portal, http://www.romanialibera.com/

Tismaneanu vs. Goma

Scriam acum cateva saptamani ca invitatia lui Vladimir Tismaneanu pentru Paul Goma de a face parte din comisia de investigare a comunismului ar fi fost o initiativa excelenta (ex-post apare ca dorinta a lui Traian Basescu si deloc a lui Tismaneanu, mais enfin, tot o idee foarte buna). Imi exprimam insa rezerva fata de faptul ca Goma ar fi putut lucra cu membrii acestei comisii. Din pacate scepticismul meu (si nu doar al meu) se pare ca fost fondat: Ziua publica astazi un raspuns al lui Goma la declaratia lui Tismaneau din 20 aprilie. Ruptura s-a produs si chiar in mod radical (nimic neobisnuit insa relativ la experientele anterioare ale lui Goma...). E drept ca Goma nu poate fi singurul vinovat aici- nu voi discuta mai mult pe tema asta acum, voi face insa un link si la niste reactii dure referitoare la Tismaneanu numit coordonator al acestei comisii-, insa din pacate, din punct de vedere pur pragmatic (pana la urma asta conteaza), Paul Goma nu mai cred sa poata colabora cu nimeni, nici acum, nici mai tarziu. Si gasesc ca asta e o mare pierdere.

Pasivitatea nu este o alternativa

Dupa cum am promis in postul precedent, revin cu postarea interviului meu luat de doamna Angela Martin pentru noua revista Cultura. Interviul, intr-o forma editata, a fost publicat in nr. 12 al revistei, pe data de 9 martie, la pagina 17, sub titlul "Pasivitatea nu este o alternativa"- ar fi trebuit sa fie deja accesibil si online pe site-ul revistei insa inca nu este. Desi nu am ales eu titlul de data aceasta, il consider nimerit, mai ales ca repet deja de multa vreme exact acest lucru, de cate ori mi se ofera ocazia...

In relatia cu postul meu precedent referitor la noile masuri ale noului ministru al MEdC, domnul Mihail Hardau, punctul 4. al interviului de mai jos este cel mai relevant. Din pacate se pare ca partida de ping-pong a reinceput dupa demisia ministrului Mircea Miclea...

Inca o scurta precizare inainte sa va doresc lectura placuta si sa va invit sa comentati pe marginea opiniilor formulate de mine in acest interviu: in postul precedent am afirmat ca sunt de apreciat replicile prompte din Gandul si Cotidianul. M-am referit la substanta replicilor in general. Evident nu sunt de acord cu Melania Vergu atunci cand afirma in articolul dumneaei, citez : "... dl. Miclea reuşise performanţa de a impune nişte condiţii draconice, pe care nici chiar laureaţi de Nobel nu le puteau îndeplini, concomitent". Este o exagerare imensa, criteriile implementate de domnul Miclea au fost un minim absolut pentru decenta, inca departe de o pregatire pentru competitie internationala serioasa- multi ar fi sustinut (intemeiat) criterii mult mai aspre (deci mutarea noului ministru este cu atat mai naucitoare cu cat aceste criterii pe care dumnealui acum "le-a relaxat" erau criterii pentru asigurarea unui climat decent minim). De asemenea, cele 80 de reviste ISI ale doamnei Vergu (sincer, ma tot intreb de unde a luat numarul 80...) sunt de fapt cateva mii- mai exact numarul actual de reviste indexate ISI este 13841- si trebuie spus ca unele sunt mult inferioare altora in ranking-urile pe discipline dar din nou, deocamdata suntem departe de a discuta ranking-uri in ISI, dupa impact factor de exemplu, si ranking-uri pe discipline, care de multe ori nu sunt corelate perfect cu ierarhia impact factor-ului din ISI. Desigur insa in general orice revista recunoscuta ISI este mai buna decat cele nerecunoscute si fara sa mai intru in detalii aici voi spune doar ca asta e si mai clar in cazul publicatiilor romanesti nerecunoscute ISI (adica vasta majoritate, unele mai redundante decat altele). Dupa postul meu anterior am observat in Cotidianul si un scurt articol al Simonei Gheorghe pe care deci nu il mentionasem. In general sunt de acord si cu acesta, mai putin cu ultimul paragraf. Fara sa apreciez decizia domnului Miclea de a demisiona sunt departe de a face legatura intre aceasta decizie si "incompetenta" (si logica folosirii acestui termen imi scapa complet). Jurnalistele noastre au o pronuntata tendinta de a exagera si e pacat pentru ca distrug esenta articolelor, altfel informative si binevenite- as recomanda deci putin mai mult tact doamnelor respective. In rest succese si tineti-o tot asa!

Interviul:

1. Când şi de ce aţi ales să părăsiţi România?

In 1998 dupa absolvirea Liceului de Informatica „Tiberiu Popoviciu” din Cluj-Napoca, am primit- in urma unei selectii constand in preselectie pe baza de eseuri tematice, cv-uri, rezultate la olimpiade si alte concursuri scolare, scrisori de referinta s.a.md. si apoi triere a celor preselectati pe baza testului standardizat de limba engleza si a unui interviu la Budapesta - o bursa completa de studii universitare la University College Utrecht (UCU), noul departament international al Universitatii din Utrecht, Olanda. UCU a fost de fapt primul institut din Olanda organizat dupa modelul liberal arts college din SUA sau Anglia si aplicand criterii foarte stricte in selectia studentilor, fapt inedit la ora aceea in Olanda. In corpul profesoral au fost atrasi unii dintre cei mai renumiti profesori din principalele universitati olandeze, dar si profesori din universitati din Anglia sau SUA. Mass-media olandeza eticheta in scurt timp UCU drept Oxford-ul Olandei sau Harvard-ul Europei.

Am ezitat initial sa accept oferta care mi s-a facut, cu toate ca material ea includea o bursa acoperind integral absolut toate cheltuielile de cazare, masa si taxele scolare. Ar fi fost insa prima data cand as fi plecat din Cluj, eram evident asaltat de emotiile si incertitudinile pe care oricine le-ar fi incercat in acele momente. A fost in final nevoie ca insusi decanul UCU sa imi telefoneze pentru a ma convinge, spunandu-mi ca au fost selectati cei mai motivati si mai bine pregatiti candidati din intreaga Europa Centrala si de Est si ca garantat vor crea un mediu academic de exceptie dar ca au nevoie de noi toti pentru aceasta; abia atunci nu am mai stat la indoiala. As putea deci spune ca am inceput „aventura mea vestica” in baza unei oferte academice care domina orice alternativa.


2. Descrieţi-ne, vă rog, traiectoria dv. profesională. Care sunt rezultatele obţinute de dv. în străinătate?


Dupa absolvirea University College Utrecht cu doua licente (bachelor degrees) obtinute simultan in 2001, una in stiinte exacte cu focus pe fizica teoretica si una in stiinte sociale cu accent pe economie, am avut posibilitatea de a continua atat in economie cat si in fizica. Mi s-au oferit burse complete atat pentru programe de master in fizica, cat si pentru masterate in economie, in cateva universitati din Olanda, Anglia si Elvetia. Pentru ca in ultimul an de universitate am fost si asistent universitar in cercetare la Universitatea din Utrecht, acumuland un minim de experienta in cercetarea economica si dezvoltand o oarecare pasiune pentru modelarea „haosului social”, am ales in cele din urma economia. Am acceptat oferta institutului Tinbergen (institutul economic de cercetare si educatie postuniversitara a 3 universitati olandeze: University of Amsterdam, Free University of Amsterdam si Erasmus University din Rotterdam), aici oferindu-mi-se posibilitatea de a incepe doctoratul deja in septembrie 2002, la Erasmus University Rotterdam. In primavara lui 2003 am obtinut masterul de cercetare in economie (master of philosophy in economics).

Am urmat cursuri cu unii dintre mai „titrati” cercetatori in economie si econometrie ai momentului, pe plan mondial, atat in cadrul programului postuniversitar la Tinbergen Institute, cat si in numeroase scoli de vara si workshop-uri din intreaga Europa. Interesele mele principale in cercetarea economica sunt economia pietei muncii si econometria aplicata; primele mele lucrari stiintifice au fost selectionate pentru prezentare incepand din 2004 la conferinte majore din aceste domenii precum si in cadrul seminariilor invitate la universitati si institute de cercetare de prim rang din Europa si din SUA. Unele au fost trimise spre publicare si se afla sub evaluarea referentilor.

In primavara lui 2005 am fost invitat sa vizitez Departamentul de Economie al University College London si Institutul de Studii Fiscale din Londra, Anglia, colaborand in cateva proiecte de cercetare, in particular in microeconometrie. Actualmente sunt pe ultima "suta de metri" in terminarea doctoratului in Olanda, avand in acelasi timp o pozitie de cercetator asociat, la nivel de post-doctorand, in cadrul Departamentului de Economie al Aarhus School of Business si Centrului pentru Performanta Corporativa din Aarhus, Danemarca.

3. Ar fi fost ele posibile dacă aţi fi rămas în România?

Sunt convins ca traseul descris mai sus ar fi fost imposibil de urmat in Romania si ca ar fi si in continuare imposibil. Mai multi factori ma determina sa cred aceasta. Situatia materiala precara a educatiei si cercetarii din Romania in general, implicand imposibilitatea asigurarii unor standarde comparabile cu cele din institutiile de excelenta din strainatate este unul. Dincolo insa de resursele financiare si precedandu-le cauzal, zic eu, e vorba de mentalitatea mediului autohton- o mentalitate neadaptata unui mediu academic dinamic, competitiv, atragator, o mentalitate avand consecinte pe masura in politica si managementul stiintei din Romania. O mentalitate care refuza cu incapatanare sa evolueze. Din punct de vedere al cercetarii economice de exemplu, impresia mea este ca aceasta nu exista de facto in Romania. Exista zeci, poate sute, de profesori universitari (plini) de economie in Romania care sunt toti niste ilustri necunoscuti; nu publica si nu au publicat in jurnale mainstream, nici macar in cele mai slab cotate, sa nu vorbim chiar de jurnale de prim rang in ierarhia internationala (publicatiile din aceste jurnale sunt conditia sine qua non pentru candidatii la postul de profesor din institutii care se respecta). Aceste persoane sunt mult inferioare din punct de vedere al standardelor academice unor postdoctoranzi sau chiar doctoranzi fara pretentii prea mari din UE sau SUA. Cum pot acesti oameni care nu publica deloc sa fie la curent cu subiectul pe care il predau, ce as fi putut invata de la ei, ce ar putea acesti profesori transmite studentilor lor, cum i-ar putea motiva? Anul trecut Asociatia Ad-Astra a publicat niste date preluate de la ISI, continand toate titlurile publicatiilor cu autori bazati in Romania, in toate stiintele, pe anul 2004. In economie au putut numara in tot anul nu mai mult de 3 publicatii, in jurnale de impact mediu, dar in nici unul din cazuri afiliatia autorilor nu era departament de economie ci de matematica, informatica si respectiv stiinte politice. Am participat in ultimii ani la numeroase conferinte, scoli de vara, workshop-uri, atat in economie cat si econometrie, in Europa sau in SUA: desi am intalnit multi economisti romani, nici unul nu era bazat la vreo institutie din Romania, nici unul nu venea la propriu „de acasa”. Daca exista cercetatori in economie la noi, ei sunt invizibili pe scena internationala. Inca astept sa imi dovedeasca cineva ca ma insel. Situatia difera de la disciplina la disciplina- nu stam din pacate grozav in nici una- dar exista totusi o diferenta semnificativa intre stiintele exacte si cele sociale- unde ma refer in particular la economie/econometrie.

4. Cum apreciaţi starea actuală a învăţământului românesc? Sunteţi la curent cu reformele datorate miniştrilor noştri postdecembrişti care s-au perindat la conducerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării? Sunt ele suficiente? Se merge într-o direcţie bună?

Am incercat pe cat posibil sa urmaresc toate reformele implementate la nivel de MeEdC, mai ales in ultimii 3-4 ani. Nu a fost foarte greu pentru ca nu au fost prea fost reforme stabile, deci cu potential de impact semnificativ si pe termen lung. Un obicei contagios al ocupantilor portofoliului educatiei si cercetarii a fost acela de a marca terenul prin anularea a mare parte din reformele introduse anterior, fie ele bune, fie ele rele, si implementarea altora, „personale”. Pueril si evident, nociv. In plus, cand cineva a trecut la implementarea unor reforme radicale, de mult asteptate, in deplina colaborare cu si nu ignorandu-i pe cei carora aceste reforme li se adreseaza, i s-au pus bete in roate si s-a facut tot posibilul sa se scape de asemenea persoane incomode care chiar ar putea schimba major lucrurile o data si pentru totdeauna si ar putea deci strica jocul de ping-pong cu reformele, care, sa recunoastem, a fost un succes, singurul succes al ministrilor care s-au perindat anterior pe la MedC. Ma refer evident la Mircea Miclea- singurul care a trecut de la declaratii la fapte serioase, primind drept rasplata piedici din partea tuturor, inclusiv- sau poate mai ales- din partea „colegilor” din echipa guvernamentala. Rezultatul: ministrul Miclea demisioneaza cand reformele sale sunt implementate doar pe sfert si noi ramanem tot acolo unde am fost de cand lumea: in urma tuturor. Nu stiu ce face si ce va face noul ministru, deocamdata insa e liniste...prea mare liniste. In Romania acesta nu e de bun augur. Reformele domnului Miclea trebuie duse la capat, ramanand destule de facut pe langa acestea, deci nu e deloc momentul pentru liniste si inactivitate.

5.Se poate face în România o cercetare ştiinţifică la nivelul exigenţelor epocii noastre?

Raspunsul la aceasta intrebare este conditionat de raspunsul la o alta, intrebarea primordiala: se doreste cercetare stiintifica de performanta in Romania? Eu am adresat ad literam aceasta intrebare candidatilor la presedintie din cadrul ultimelor alegeri prezidentiale, ca prima intrebare intr-un set format din alte 10 (a se consulta de ex. site-urile organizatiilor Ad-Astra sau FAR care au preluat si au sustinut aceste intrebari). Nu au raspuns decat doi dintre candidati, eventual nici unul dintre ei castigator al alegerilor. Actualul presedinte nu a facut efortul de a raspunde, desi in campania electorala am fost repetat asigurati de mesageri ai Aliantei ca domnul Basescu da toata atentia acestei probleme si ca va raspunde „in curand”. Deci nu avem un raspuns oficial. Sa presupunem insa, pentru a putea continua inferenta, ca raspunsul e afirmativ. Pasul urmator este sa vedem cum transformam declaratiile in fapte, cum cream conditii decente pentru cercetare, cum trecem de la ridicol la normalitate. Domnul prim-ministru Tariceanu a declarat in sfarsit (in decembrie anul trecut, la sediul Misiunii Permanente a Romaniei la UE in Bruxelles) ca „cercetarea nu va mai functiona in regim sovietic”. Nu stiu daca ar trebui sa ne entuziasmeze prea mult ca la atatia ani dupa aparenta noastra eliberare de sub „regimul sovietic”, s-a decis in sfarsit si eliberarea cercetarii din acest regim. Nu stiu daca daca e mai mult decat o simpla declaratie. Dar daca este vointa, se poate. Vedeti ca nu a fost greu sa se gaseasca bani pentru marirea bugetului educatiei si cercetarii pentru la anul: s-au redus achizitiile de automobile si mobilier pentru institutiile publice. Cu o usoara calibrare a remuneratiilor angajatilor acelorasi institutii, bugetul se poate probabil dubla/tripla etc. O data create conditii normale pentru cercetare putem incepe sa vorbim si despre cercetare performanta. Nu este, desi ar putea justificat parea o utopie acum.


6. Consideraţi plecarea dv. din România fără întoarcere? Dacă da, din ce motive?

Nu exclud eventuala intoarcere in Romania. Ceea ce exclud este o intoarcerea permanenta, acum. Pentru cercetatorii stiintifici nu exista in acest moment in Romania posibilitatea de a concura cu alternativele oferite in UE, SUA, Japonia, Australia si alte state dezvoltate sau mai putin dezvoltate (eg. ofertele unor institutii de cercetare din Moscova, Rusia, sa ne intoarcem la „regimul sovietic” in oarecare masura). Un cercetator se defineste prin cercetarea sa; daca nu ar putea face cercetare la capacitatea sa maxima nu ar mai fi cercetator. Un cercetator roman activand intr-un institut de excelenta din strainatate nu se poate, in mod rational, intoarce permanent in Romania, pentru cercetare. Nu fara a face compromisuri. Iar in cazul meu asemenea compromisuri nu exista. Una dintre solutiile acceptabile in viitorul apropiat ar fi intoarcerile periodice de scurta durata sub forma unor asocieri cu institutiile de cercetare si departamentele universitare romanesti etc. S-a mai vorbit despre acestea, se practica in multe tari aflate in situatie asemanatoare Romaniei, exista de fapt cazuri foarte reusite si in Romania.

7. Ce aţi făcut sau ce aţi putea face de acolo, din ţara dv. de adopţie, pentru impulsionarea cercetării sau învăţământului din România?

Personal consider colaborarile cu cercetatori romani din tara si din afara tarii (de exemplu cu membrii asociatiilor Ad-Astra si Forumul Academic Roman) in diverse proiecte privind politica si managementul stiintei din Romania drept cele mai reusite proiecte ale mele in ceea ce priveste cercetarea si invatamantul din Romania. Este incredibil cat de multe se pot face cand se lucreaza intr-o echipa avand niste teluri comune. Voi continua desigur aceste colaborari si sunt sigur ca ele se pot dovedi si in viitor la fel de fructuoase.

O alta intentie a mea este sa colaborez cu cercetatori din tara in diverse proiecte stiintifice pe subdomenii de interes comun din economie/econometrie, cu focus pe Romania. Aici insa sunt reticent si sincer nu am descoperit inca pe nimeni cu care as putea lucra- am vorbit putin putin despre parerea mea referitoare la stadiul cercetarii economice din Romania si la punctul 3. Sunt insa extrem de interesat in asemenea colaborari si cred in potentialul lor; invit pe cei interesati sa ma contacteze.

Sunt desigur si alte planuri- tinand de un viitor mai indepartat- insa ele depind intr-o mare masura si de schimbarea acestei mentalitati care inca domina mediul academic din tara, mentalitate despre care vorbeam si in unele paragrafe anterioare. Idei din partea mea (si a altora in situatia mea) sunt, e doar nevoie de receptie si entuziasm si de partea cealalta...

8. Dacă vă veţi întoarce în ţară, vă veţi implica într-o reformă în educaţie sau în cercetare?

Categoric. Raspunsul aici nu ar putea fi decat afirmativ pentru ca toti cei activand in educatie si cercetare ar trebui sa se implice in reforme. Pasivitatea nu este o alternativa; nimeni nu stie mai bine de ce este nevoie in educatie si cercetare decat educatorii si cercetatorii insisi. De multe ori mi se pare ca unii dintre cei din afara ne implicam mult mai mult in procesele de reforma din educatia si cercetarea din Romania- in pofida distantei si imposibilitatii prezentei fizice- decat majoritatea celor aflati in tara. E si aceasta o diferenta de mentalitate- si aici lucrurile trebuie sa se schimbe radical daca vrem sa vedem vreo reforma de succes in educatia si cercetarea din Romania.

Si despre ce as vrea sa scriu astazi

• intai de toate despre faptul ca mergem iarasi inapoi in materie de educatie si cercetare in Romania. Si scriam exact despre asta si intr-un interviu pentru noua revista Cultura acum cateva saptamani (numarul respectiv nu a aparut inca online dar interviul in forma ne-editata va fi publicat in postul meu urmator), insa nu ma gandeam sa se indeplineasca intocmai... Acolo spuneam ca nu pot spune ce va face Hardau dar deocamdata e prea mare tacere...ceea ce nu prevesteste nimic bun...si ca tot ce trebuie sa faca 'mnealui e sa continue reformele lui Miclea. Ori vezi cum intelege dumnealui (si nu doar dumnealui, din pacate Hardau e doar unul dintre cei multi) lucrurile astea... Excelente replicile prompte in Gandul (prin doamna Vergu), Cotidianul (prin Iuliana Gatej) si- ca de obicei- a Ad-Astra. Din nefericire deci ideea cu "mandria locala" a ministrului Hardau era doar uvertura la adevarata compozitie.
• despre faptul ca in sfarsit s-a pus in functiune ceva ce trebuia facut de mult si cel putin la prima vedere se pare ca Tismaneanu e cel mai nimerit sa fie in charge: studierea crimelor comunismului. Cel putin prima lui initiativa de a-l invita pe Goma in comisie e absolut laudabila. Desigur Goma mai trebuie sa si vrea sa lucreze cu altii si acum are ocazia. Si cel mai important: sa nu fie iarasi o furtuna intr-un pahar cu apa (idem CNSAS unde inca asteptam ceva, orice).
• despre o idee absolut formidabila de a organiza intership-uri pentru studentii romani din strainatate, in Romania. Ar trebui extrapolat si la doctoranzi, cercetatori etc., ceva ce unii dintre noi au mentionat deja de multa vreme. Un singur lucru mi se pare nepotrivit in anuntul asta si anume ultima fraza: "peste 70% dintre tinerii romani aflati in strainatate isi doresc sa se intoarca in tara dupa incheierea perioadei de studii – aceasta este concluzia unui sondaj operat in perioada Romanian International University Fair 2005, aceasta fiind, de altfel, si realitatea care a condus la dezvoltarea programului Internship in Romania". Cauzalitatea functioneaza exact invers, dar oricum e bine ca unii - deocamdata putini- au inceput a sesiza corelatia. La mai mare!
• despre ceva ce ar trebui copiat imediat in Romania. La generatiile "senioare" de pe la noi senilitatea apare deja de la varste fragede in comparatie cu octogenarii niponi (realitate trista, nicidecum nu parodiez...), deci brain training-ul ar putea deja ajuta de pe la 50 incolo...stiu ei japonezii ce stiu si am impresia ca sunt intotdeauna cu un pas inaintea celorlalti.

Despre ce as fi vrut sa scriu saptamana trecuta

...dar timpul nu mi-a permis:

• despre economistii de notorietate mondiala care au fost intr-un fel sau altul asociati cu Londra. Un material scurt, concis si foarte bine venit in sensul asta e pe site-ul Institutului de Studii Fiscale (pe care il vizitam in conjunctie cu Departamentul de Economie al University College London (UCL) anul trecut pe vremea asta). Si apropos, scheletul imbracat al lui Bentham e intr-adevar intr-unul din holurile UCL-ului, nu e o gluma...
• despre "greva" studentilor francezi- cam tarziu, pentru ca au reusit sa ingroape CPE-ul definiv. Adio reforme. Ar fi fost ceva sa demonstreze impotriva formei in care (ar fi trebuit relaxate conditiile de concediere pentru toata lumea, nu doar pentru tineri) legea a fost enuntata, dar nu impotriva intentiei- si cand realizezi ca altadata studentii se revoltau pentru libertate, egalitate, fraternitate si nu de dragul de a se revolta. O fi avand de Villepin problemele lui dar aici a fost mai destept decat multi altii si a incercat ceva (digresiune: monsieur Sarkozy a profitat din nou si s-a abtinut deliberat de la comentarii-sincer, il prefer pe Villepin, mais enfin, chestie de gust). Ma rezum la atat si va indic si comentariile excelente (ca de obicei) ale lui Richard Posner si Gary Becker pe blogul lor comun- pe care vi-l recomand daca vreti sa invatati ceva din ce inseamna gandire economica- si articolul surprinzator de bun al Valentinei Pop din Cotidianul.
• despre faptul ca UBB-ul intentioneaza sa-si dubleze bugetul de cercetare (super!) sperand, intre altele, ca asta va atrage "in curand un premiu Nobel la Cluj" (sic! fara umorul tipic romanesc- macar de ar fi umor- nu s-ar fi putut...oare de ce trebuie sa strice jurnalistul o stire care arata ok, ba era si pozitiva, cu tampenii din astea).
• despre faptul ca unul din motivele pentru care UBB-ul vrea sa-si dubleze bugetul (vezi paragragul precedent) este ca ar dori sa ajunga in clasamentul primelor 500 universitati din lume. Si aici fac legatura cu celalalt subiect despre care as fi dorit sa amintesc, excelenta recenta realizare a Ad-Astra (care fara indoiala va fi continuata in toti anii urmatori) constand in publicarea unui top general si pe domenii al tuturor universitatilor din Romania, in functie de publicatiile cercetatorilor de aici. Evident exista si probleme cu ierarhia asta bazata strict pe impact factor-ul ISI, dar in cazul Romaniei suntem deocamdata departe de a ne ingrijora pentru aceste detalii- despre care voi discuta in posturi viitoare pe blog.