...dar timpul nu mi-a permis:
- despre economistii de notorietate mondiala care au fost intr-un fel sau altul asociati cu Londra. Un material scurt, concis si foarte bine venit in sensul asta e pe site-ul Institutului de Studii Fiscale (pe care il vizitam in conjunctie cu Departamentul de Economie al University College London (UCL) anul trecut pe vremea asta). Si apropos, scheletul imbracat al lui Bentham e intr-adevar intr-unul din holurile UCL-ului, nu e o gluma...
- despre "greva" studentilor francezi- cam tarziu, pentru ca au reusit sa ingroape CPE-ul definiv. Adio reforme. Ar fi fost ceva sa demonstreze impotriva formei in care (ar fi trebuit relaxate conditiile de concediere pentru toata lumea, nu doar pentru tineri) legea a fost enuntata, dar nu impotriva intentiei- si cand realizezi ca altadata studentii se revoltau pentru libertate, egalitate, fraternitate si nu de dragul de a se revolta. O fi avand de Villepin problemele lui dar aici a fost mai destept decat multi altii si a incercat ceva (digresiune: monsieur Sarkozy a profitat din nou si s-a abtinut deliberat de la comentarii-sincer, il prefer pe Villepin, mais enfin, chestie de gust). Ma rezum la atat si va indic si comentariile excelente (ca de obicei) ale lui Richard Posner si Gary Becker pe blogul lor comun- pe care vi-l recomand daca vreti sa invatati ceva din ce inseamna gandire economica- si articolul surprinzator de bun al Valentinei Pop din Cotidianul.
- despre faptul ca UBB-ul intentioneaza sa-si dubleze bugetul de cercetare (super!) sperand, intre altele, ca asta va atrage "in curand un premiu Nobel la Cluj" (sic! fara umorul tipic romanesc- macar de ar fi umor- nu s-ar fi putut...oare de ce trebuie sa strice jurnalistul o stire care arata ok, ba era si pozitiva, cu tampenii din astea).
- despre faptul ca unul din motivele pentru care UBB-ul vrea sa-si dubleze bugetul (vezi paragragul precedent) este ca ar dori sa ajunga in clasamentul primelor 500 universitati din lume. Si aici fac legatura cu celalalt subiect despre care as fi dorit sa amintesc, excelenta recenta realizare a Ad-Astra (care fara indoiala va fi continuata in toti anii urmatori) constand in publicarea unui top general si pe domenii al tuturor universitatilor din Romania, in functie de publicatiile cercetatorilor de aici. Evident exista si probleme cu ierarhia asta bazata strict pe impact factor-ul ISI, dar in cazul Romaniei suntem deocamdata departe de a ne ingrijora pentru aceste detalii- despre care voi discuta in posturi viitoare pe blog.
17 comments:
Ca Sarko l-a lasat balta pe de Villepin pentru ca sa castige mai apoi dreptul prezidential de a face turul sindicatelor, e evident, nu a vrut sa incaseze damage-ul de imagine in vederea alegerilor din 2007. Dar oricum, de Villepin intra in povestea cu CPE-ul pe varful valului de popularitate bazat tocmai pe faptul ca se impusese intr-un fel in fata lui Sarko, deci mai bine ca n a avut sprijinul acestuia. Partea foarte nasoala este ca de Villepin in privinta CPE-ului n-a avut deloc sprijinul MEDEF-ului ("sindicatul" patronatului), Mouvement des Entreprises de France. MEDEF-ul nu s-a aratat nici pro si nici contra, dar cel mai rau este ca nu au avut nici o actiune de a contracara diabolizarea patronilor de catre miscarea sindicala impotriva CPE-ului.
Articolul din Cotidianul al lui Valentina Pop pune intr-adevar cateva probleme foarte importante legate de tineretul francez din ziua de azi, dar pe sfarsit o cam da spre extrema. Villepin si-a facut ghilotina singur, cu manuta lui, prin incapacitatea, imposibilitatea sau pur si simplu lipsa de vointa de a comunica si dialoga cum trebuie pe marginea masurii care vroia sa o impuna, CPE-ul. Cam om politic n-ajunge sa ai idei bune, trebuie sa sti si sa ti le vinzi si sa ii cooptezi pe oameni, daca nu vrei sa iti iei tara in cap. De 3 saptamani vreau si eu sa scriu despre CPE-ul asta dar n-am avut efectiv timp sa adun toata in cap toate ideile pe care le-am adunat in ultima luna.
Debate-ul politic cu toate fetzele lui (nu neaparat legat doar de CPE) e evident mai putin vizibil din afara Frantei. Am insistat mai mult (si comentariile citate idem) pe problema economica si rolul pe care CPE-ul l-ar fi avut in solutionarea lor. Cum am dat de inteles- sper- CPE-ul era prost conceput de la inceput, de ce limitele de 2 ani- perioada de proba si aplicabil doar pentru cei sub 26 de ani- astea sunt lucrurile pentru care as fi iesit in strada sa protestez- si atunci ar fi fost intr-adevar ceva de laudat. Speculez insa (si nu doar eu) ca ar fi fost doar inceputul unei reforme mai ample (in baza asta m-am lansat in aprecierea pozitiva la adresa lui de Villepin)- chestie indicata si de faptul ca salariatii- "insiderii" so to speak- au iesit si ei in strada sa proteste, alaturandu-se studentilor si celorlalti sub 26, desi pe ei nu i-ar afecta direct, in mod teoretic. Cum spun insa si Posner si mai ales Becker- comentarii care nu fac nici macar mici (posibile) exagerari ca cea a Valentinei Pop- e foarte greu sa explici rational de ce tinerii de alte origini etnice (cei mai dezavantajati) de altfel s-au alaturat si ei. Iar ratiunea pur economica pentru care studentii per se au iesit sa proteste se poate justifica doar miopic- pe timp lung politicile de pe piata muncii din Franta nu au cum sa se sustina, deci orice inferenta trebuie sa tina seama de asta. Eu chiar ma mir ca studentii francezi nu inteleg niste lucruri fundamentale pe care astazi toti economistii francezi le accepta(aici as intercala si un episod dintr-o altercatie a mea cu un student din Franta, altfel destul de agil & the like, care m-a acuzat ca as fi de extrema dreapta- sic!- cand am mentionat doar niste procedee clasice prin care s-ar putea reduce somajul in Franta, intr-o conferinta studenteasca la Cluny, acum cativa ani).
Iar dincolo de asta e problema generala a Frantei care e avocatul protectionismului in ultimii ani chiar sub guverne conservatoare de (a propos, faptul ca Chirac l-a ignorat pe primul ministru si a dat fir verde Parlamentului pentru discutii asupra substitului CPE-ului mi se pare o gafa enorma)
Lastly: nu am cercetat asta in detaliu, dar de Villepin pare de obicei foarte capabil in a trasmite puncte de vedere si in a comunica in general. Adresa lui la ONU de exemplu in privinta razboiului din Irak a ramas celebra tocmai prin originalitate si "forta".
Ca Ministru de Externe de Villepin e un diplomat excelent, deci si un comunicator excelent. Dupa ce a fost numit prim ministru dupa votul din 29 mai 2005 impotriva Constitutiei Europeene, in 6 luni a ajuns la 48% de popularitate, ceva net diferit fata de predecesorul sau, Raffarin. A ajuns sa aiba popularitatea asta impresionanta prin mesajul pe care il transmitea, l-a batut si pe Sarko la imagine. Dar in privinta CPE-ului a vrut sa mearga prea repede si sa faca lucrurile asa cum credea el ca e mai bine si a dat-o in bara.
In sine, CPE-ul nu stiu cat de bun ar fi fost sau nu, nasol e ca nu i s-au dat nici macar 6 luni de sansa. In Franta trebuie reformat codul muncii, intr-acolo trebuie sa se ajunga, orice economist o adminte, pentru ca e vechi de cand haul si nu mai plezneste cu realitatile de acum. CPE-ul (din ce zicea de Villepin) s-a vroit a fi o solutie pentru intreprinderile mici si mijlocii (ca si CNE-ul de altfel care traieste si astazi bine mersi dar pentru intreprinderi pana la 20 de persoane si fara criterii de varsta) dar care in acelasi timp sa diminueza somajul in randul tinerilor (si mai ales in randul tinerilor necalificati, 40% dintre ei fiind in somaj fata de 23% media nationala). In orice caz, la reformarea legii muncii se va ajunge mai devreme sau mai tarziu, totul este cum o faci ca sa ai sustinerea populara intr-o tara in care principiul de "acquis social" e mai tare decat piatra si pe care nu ti-l poate lua nimeni. Cum ar fi celebrele 35 de ore.
Eu nu cred ca tinerii nu inteleg. Inteleg dar probabil nu accepta sa le fie impus in felul asta. Sunt multi care or fi iesit pentru côté-ul festiv, altii din teribilism si doar de a arata ce pot. Ca UNEF-ul (Union Nationale des Etudiants Français) le baga pe gat sloganuri egalitaristo-comuniste, asta o cred si cred ca a jucat foarte mult. UNEF-ul au condus ostilitatile sprijiniti de sindicate. I-a scos in strada termenul de "precaritate" lansat dealtfel de socialisti cand a fost introdus CPE-ul, cum aa el va crea precaritate. Tara asta e mult mai capitalista decat se vede, vreo 40% din tineri muncesc part time sa isi plateasca studiile de exemplu, deci au practica "libermalismului" pe care il injura asa de mult sindicatele. Consumerismul este in floare. Sectorul privat francez o duce cum nu se poate mai bine, in 2005 au avut niste cifre colosale, traieste excelent mondializarea, deci tara asta are practica capitalismului, inclusiv tinerii. Cred ca butonul declansator a fost faptul ca o lege le consfintea tinerilor statutul asta de "ma descurc cum pot la inceput ca sunt tanar". Si bineinteles "le mot qui fait peur, la précarité". Asta l-a facut pe un analist sa zica ca in Franta poti face reforma atata timp cat nimeni nu vorbeste de asta:) Cum a fost cu reforma pensiilor de anul trecut.
Enfin, sunt 35 de mii de lucruri de spus. Si despre invbatamantul superior si cat de pertinent ii pregateste pe tineri pentru viata activa, despre tinerii din banlieuu care trebuie integrati, formati si asistati, despre "flexisecurite" (asta e un nou model propus, similar cu cel din Danemarca), etc...
Ok, am crezut intai ca nu a aparut ultimul tau comment, Dane, deci l-am postat eu, apoi am observat ca a aparut...
Legat de faptul ca orice economist admite faptul ca e nevoie de reforme: dimpotriva pana recent erau economisti faimosi (in Franta, that is) care ziceau ca nu e nici o problema cu setting-ul institutional si ca rigiditatea se va dizolva in timp (sic). Despre asta vorbeste si Becker in comentariul sau.
In rest sunt lucruri diferite: pe piata muncii aveti una in Franta, pe piata bunurilor aveti altceva (ref la consumerismul in floare). Franta are o problema grava cu protectionismul si asta se reflecta pe piata muncii in principal dar si in economie in general. Nici nu am zis ca lumea nu intelege per se, am zis doar ca e bounded rationality...extrem. Traditia in care ai crescut si faptul ca nu esti pus in fata altor realitati are un aport decisiv la asta: pana la modelul danez mai e mult, incredibil de mult, danezii sunt la polul Europei, au cea mai mica protectie a muncii din tot OECD-ul (asta include SUA!)- despre asta scriu acum un paper de altfel (comparand Danemarca si Portugalia). Ce s-a facut bine in Franta (si in Olanda) recent a fost o crestere a demand-ului pentru job-uri part-time. Dar cam atat.
Cred ca pana la urma vorbim despre acelasi lucru, modificare legii muncii pentru cresterea facilitatii de licentiere de catre angajator. Ca asta banuiesc ca e protectionismul francez pe piata muncii de care vorbesti. Absolut de acord, in Franta dupa ce ai trecut de cele 6 luni de perioada de proba nu te mai poate da nimeni afara daca nu faci expres o tampenie. Din fericire in domeniul privat si in cel al cadrelor superioare in special (ok, e o categorie destul de mica din piata de munca) turnover-ul e asigurat as zice prin comportamentul (tipic liberal) al angajatului : schimb 4-5-6 joburi in timpul anilor pana ajung la locul fix care imi convine. In domeniul public e catastrofa totala, te nasti si mori la acelasi loc de munca:))) In protectionismul francez in economie in general nu ma stiu, dar am impresia ca e mai mic totusi decat ce se petrece pe piata muncii, sau mai degraba sunt semne ca slabeste mai repede, cu privatizari, etc.
Faptul ca in Danemarca oamenii au cea mai mica protectie a muncii (intelegand ca pot fi concediati chiar oricand fara nici o explicatie banuiesc) nu face din tara asta nici jungla si nici vestul salbatic:))) Asta nu e rau in momentul in care ajuns la somaj stii ca ai unde merge altundeva si ca nu esti lasat de izbeliste, poti sa beneficiezi de formatii daca vrei sa te reprofilezi, ai o remuneratie, esti ajutat in reinsertia in viata activa. Ok, ai si obligatii en contrepartie. Si asta este ceea spre ce propun unii ca modelul francez sa se indrepte. Reinsertia in viata profesionala odata ajuns la somaj in Franta e o problema foarte mare, dupa 6 luni de stat pe tusa incepe sa nu-ti mai fie asa de usor.
In concluzie vroiam deci sa ma refer la o chestie gen facilitarea posibilitatii de licentiere in paralel cu o mai buna acompaniere a persoanei pentru a se reinsera in viata profesionala, cu obligatia in contrepartie de a accepta si eventual joburi care sa nu corespunda 100% cu nivelul ei de pregatire si aspiratii. Si bani sunt, daca problema ar fi cine plateste, doar ca sunt prost utilizati:) Cica vreo 60 de miliarde:)
Sunt mai multe nuante pe care insa sunt de acord ca nu ai cum sa le sesisezi daca nu esti chiar in branch-ul asta (eu fiind chiar pe cercetare in economia pietei muncii cu asta ma distrez cam in fiecare zi): faptul ca turnover-ul e initiat doar din partea angajatului- quits- adica, nu rezolva cu nimic problema. Evident decizia de a pleca din proprie initiativa e endogena si legat de contextul nostru, omul nu va pleca decat cand stie ca are alt angajament, mai bun. Ori existand o protectie excesiva employerii vor fi foarte moderati in a face si angajari (din moment ce nu pot concedia). Asta implica si faptul ca vor fi mult mai putine quit-uri decat ar fi optim. Si evident problema e acuta in sectorul privat unde pentru supravietuire in competitie ai nevoie de dinamica pe piata munca. Sectorul privat e departe de ideal, Dane. Chiar fara sa ne atingem de birocratia imobila si inutila. Ce ar trebui facut pentru a ajunge la modelul danez- pe care il apreciez foarte mult, sper ca nu s-a inteles altceva, din comentariul tau raspuns nu e clar- e ca firmelor sa li se dea un "right to manage" din partea uniunilor (daca le spui asta vezi sa fii undeva safe, cel putin la distanta preventiva, ca s-ar putea sa te pocneasca...). Adica sa poata decide la nivel de firma pe cine angajeaza si pe cine concediaza. Atunci vor fi si mai multe pozitii si mai multa mobilitate si match-urile dintre firme si angajati ar fi mult mai bune. Ar fi multe detalii de spus aici si revin doar la cel ca acest model este prea mult pentru Franta actuala, dar asta nu inseamna ca stagii intermediare mult mai bune decat ce exista acum, nu sunt posibile. Inchei cu o paralela care totusi avantajeaza Franta- poate singura in care Franta ar iesi in avantaj :-)
Franta e totusi intr-o situatie mai buna ca Italia unde ideea unei reforme pe piata muncii nici macar nu i-a trecut vreunui membru al guvernului Berlusconi prin cap... daca Prodi- in pofida faptului ca l-a batut pe Il Cavaliere- trebuie sa se alieze intr-o coalitie parlamentara cu comunistii care nu vor deloc reforme e foarte posibil sa nu fie nici un fel de reforme in directia asta in viitorul apropiat in Italia. Asta nu inseamna ca de Villepin nu ar avea destul de furca, mai ales acum cu subminarea clara a autoritatii sale de catre Chirac...
Bine, remarca mea cu turnover-ul in domeniul privat a fost simplista, mai multa flexibilitate oferita angajatorului este absolut necesara. Probabil ca modelul danez este prea mult pentru Franta in momentul acesta. N'empêche ca exista idei foarte bune acolo care pot fi reutilizate, ar da roade, si ar si corespunde "idealurilor sociale" ale francezilor. Inca o chestie care este "prea mult" pentru Franta in momentul de fata este sa ai metoda unilaterala (cum se zice despre CPE) in care spui ca incepand de maine poti fi concediat fara explicatii. Dovada este ca CPE-ul a esuat lamentabil.
Pana la urma eu sunt pentru facilitarea posibilitatii de licentiere, imi dau seama de necesitatea ei, firmele mici si mijlocii au o nevoie imperativa de asa ceva, poate economia intreaga, no problem. Dar e un challenge foarte dificil particular pentru Franta de a liberaliza o piata a muncii in situatia in care este la ora actuala.
Dupa parerea mea, avand in vedere prestatia din ultima luna din timpul grevelor, de Villepin trebuie sa stie sa-si "inghita cravata" astazi, desi nu consider ca in Chirac sta solutia pentru reforma. Si mai are omul (de Villepin) un an la dispozitie in care sa reia problema cum trebuie, sa demareze lucrurile, si asta n-ar fi decat un beneficiu pentru UMP in vederea alegerilor din 2007.
Chestia e ca CPE-ul nu vine chiar asa din senin, ci e extensie a legii anterioare care fusese introdusa deja de Chirac si de Villepin pentru firmele cu sub 20 de angajati, pentru cei sub 26 de ani (in Italia este un threshold similar la firme sub 15 oameni, dar in Italia tot sistemul e ciudat pentru ca marea majoritate a economiei sunt firmele micutze, de familie, aflate in sectoare neproductive care intra direct in competitie cu mana de lucru ieftina din China, ie. textile de ex, si asta se dovedeste inoportun pentru o economie de marimea celei a Italiei). Evident grupul aflat sub target anterior e mult mai mic in comparatie cu grupul de tineri sub 26, deci protestele acolo au fost neglijabile (insa acum si legea anterioara e sub atac). Uite ce cred eu ca e: pe langa ratiunea limitata (care nu e necesar caracteristica doar studentilor si tinerilor francezi) e si faptul ca sunt extrem de influentabili. Si anumite elemente se folosesc enorm de avantajul asta, in principal sindicatele. Acum nici macar sindicatul mai moderat care chiar sprijinise legea aplicata pentru firmele cu size<20 nu a mai sprijinit legea asta.
Ceea ce e fascinant in toata povestea e faptul ca legea a fost pana la urma promulgata de Chirac, acesta dorind astfel- speculez- sa-l ajute pe de Villepin. Insa cu amendamente care vor fi facute de UMP, care evident e condus de Sarko... Deci, cum ziceam si anterior, Chirac a facut o gafa- chiar daca neintentionata. In particular mi se pare ca Sarkozy a fost in trecut chiar mai pro-reforme decat de Villepin, deci in cazul sau e doar ipocrizie si folosirea momentumului pentru a castiga suport. Din cate am citit prin presa dupa toata tarasenia asta Sarko a pierdut foarte putin in imagine comparat cu de Villepin la care e dezastru si chiar Chirac pe care lumea nu l-a gasit convingator si evident nu le-a convenit ca a promulgat legea, chiar daca amendamentele probabil o vor face de facto redundanta...
Da, cred ca sunt foarte influentabili studentii, dar si situatia delicata in care se afla guvernul si rateurile pe care si le tot ia de ceva vreme incoace fac ca publicul in general sa fie mai influentabil. Un exemplu ar fi respingerea Constitutiei Europeene, prost inteleasa de marele public care a inghitit mesajele tuturor campaniilor alarmiste. In plus, Chirac a demonstrat in 10 ani ca nu are nici cea mai mica fibra reformatoare, deci orice sustine el e sortit esecului, cam asa se vede la bilant. Influentabili sau nu, problema tinerilor nu cred ca este in esenta legata de pertinenta economica a CPE-ului (in primul rand pentru ca nimeni nu a testat aceasta masura) ci mai degraba de felul prin care Villepin (un exponent al Chirac-iei) a incercat sa atace problema somajului, singur, comunicand prost, caricatural comparat cu Napoleon si altele:) Aici merita spus ca de Villepin nu a fost ales niciodata, deci nu are experienta campaniei si contactului cu electoratul, desi la inceputul mandatului s-a descurcat destul de bine.
In orice caz, nu se stie exact ce sustinere are CNE-ul din partea populatiei, banuiesc ca acum nu prea mai are, pentru ca cu ocazia manifestatiilor anti-CPE a fost adus si el pe masa in proteste. Dar nici acum, dupa 8 luni publicul nu stie clar ce efecte a avut CNE-ul, si banuiesc ca nu sunt prea roz, ca altfel de Villepin n-ar fi ezitat sa se foloseasca de asta din plin in sustinerea CPE-ului.
Partea pozitiva este ca acum, dupa CPE, atat Sarko(UMP) cat si Ségolène Royal (PS, probabil candidata socialistilor in 2007) vin cu ideea de a oferi mai multa flexibilitate intreprinderilor de a licentia, dar a se ocupa mai indeaproape de reinsertia profesionala a celor ajunsi la somaj. Nici unul nu spune ca Danemarca ar trebui sa serveasca ca model Frantei, ar fi si absurd, dar in schimb amandoua taberele o dau ca si exemplu reusit. Pana si sindicatele par sa dea semne ca accepta o abordare ca asta. Deci in final, daca tinerilor (si publicului larg in general) li se va explica asta asa cum trebuie, pasul se va putea face. Semnele recente arata ca problema in Franta este ruperea dintre conducerea politica si populatie incapacitatea ei de a mai transmite orice mesaj, de asta a suferit si Constitutia Europeana, si CPE-ul.
Nuanta este ca Sarko iese acum cu acest program ca si presedinte al UMP-ului in vederea alegerilor din 2007, nu ca si membru al guvernului Villepin. Tipul are intentii reformiste clare, dar jocul politic pe care il face este sa se promoveze pe el, nu pe Chirac si nici pe Villepin.
Normal, sunt chestii interdependente, insa guvernul e cel in pozitie sa aprobe legislatie... Guvernul evident nu ar vrea sa fie de sacrificiu si sa-si piarda electoratul- ceea ce ar putea implica ca noul guvern ales prin frustrarea electoratului- sa dea de pamant cu legislatia proaspat introdusa... E dificil deci de stabilit cronologia (si cauzalitatea), in Franta exista o mentalitate protectionista enorma si grupurile care o manifesta exagerat se stiu organiza foarte bine (nu ma refer neaparat la studenti- desi e un exemplu foarte bun- ci si la soferi de TIR, fermieri s.a.m.d). Ceea ce e rational daca privim lucrurule doar miopic. Rolul unui guvern e sa vada mai mult decat orbul gainilor si sa isi convinga si oamenii pe care ii reprezinta- cam greu in Franta unde ai revolutie la propriu daca superi vreunul din grupurile astea cu lobby enorm.
Efectele CNE-ului sunt chiar foarte bune, Dane. Toti stiu asta. Acolo s-a realizat o fluiditate de mult asteptata. Din pacate doar pentru firmele foarte mici- cat s-a putut introduce si cat a reusit de Villepin sa introduca.
Nu mai discut alte chestii si ma opresc doar la partea cu Danemarca. Exista o confuzie enorma in Franta- nu in cazul tau- intre modelul Danemarca si celelalte state scandinave. Ori exista o diferenta enorma intre structura pietei muncii din Danemarca si cea din Suedia (si Norvegia sau Finlanda), desi economiile lor sunt similare in multe alte dimensiuni. Am niste colegi, lectori in economie in Paris, care mi-au relatat din interviurile pe care le-au vazut la televizor cu studenti, profesori, politicieni in Franta in care toti o dadeau una si buna cu Danemarca, SPRIJININD INSA GREVA si facand o confuzie grava intre Danemarca si Suedia (dupa ce li s-a atras atentia au primit foarte curios vestea ca Danemarca e exceptia in Scandinavia...). Stii bine ca Suedia e modelul lui Nea Ion al nostru de cand lumea (eu am fost in fata lui la 1 metru cand o dadea una si buna cu Suedia si injura "Imperiul Olandez"- eu fiind singurul reprezentant din Olanda la conferinta respectiva...), el insa nu intelege ca pana la modelul suedez trebuie sa dai 10 piei jos de pe tine si ca in Romania modelul asta nu e implementabil. De fapt nu e aplicabil in general, ai nevoie de mentalitatea suedeza pentru ca un astfel de acord social sa supravietuiasca. Danemarca e ceva diferit si personal apreciez mai mult flexibilitatea asta extrema - care da rezultate fantastice- decat niste reguli rigide bazate pe egalitarism forte si datorie extrema fata de societate inaintea interesului individual. Dezi nu neg ca asta functioneaza perfect in unele cazuri- foarte putine insa.
Ramane totusi paradoxal de ce de Villepin nu a insistat mai mult pe efectele pozitive ale CNE-ului, daca efectele lui sunt foarte bune, precum zici. Nu contest ceea ce spui, ma mira doar lipsa de comunicare pe subiectul acesta (din partea unora ca si din partea altora) pentru ca in Franta inca nu stiu sa fi existat vreo tentativa de a explica efectele CNE-ului publicului larg. Si nu cred ca eu sa fi ratat o astel de comunicare, daca a existat una, pentru ca ar fi facut prima pagina peste tot. Am auzit doar de primele plangeri la prud'hommes impotriva licentierilor din CNE, care unele au fost respinse iar altele acceptate.
As identifica cel putin doua motive pentru care CPE-ulului nu i s-a facut publicitate bazat pe CNE:
a. in momentul cand s-a introdus CNE-ul au fost proteste, dar minore si fara ecouri masive in presa pentru ca grupul afectat era destul de mic. Totusi legea a fost in cele din urma adoptata pentru ca unul din sindicate, cel mai moderat, a fost de acord (mutarea asta in Franta a urmat celei anterioare a Spaniei care a implementat chiar inainte de asta o masura similara). Planul lui de Villepin a fost probabil sa treaca oarecum neobservat si sa implementeze tacit toate reformele astea, gradual- deci ar fi fost destul de nepotrivit sa aduca iarasi in colimator acele discrepante initiale in loc sa se axeze pe promovarea pasului nou, lasand ceea ce a fost aprobat, neatins...
2. timpul pentru o evaluare absolut corecta a consecintelor CNE-ului nu e inca suficient. Deci aici exprimarea din comment-ul meu anterior nu a fost absolut corecta. Totusi o fluidizare se pare ca s-a obtinut si pe timp mai mare se va remarca si mai bine- daca legea rezista, evident. Cam toti economistii (cei care conteaza) cad de acord ca a fost o initiativa buna.
Pentru mine intuitia asupra a ceea ce s-a petrecut e clara: stiind ca nu are cum sa introduca dintr-o data o reforma de dinamizare a relatiilor de pe piata muncii, de eliminare a rigiditatii, pentru toata lumea- sinucidere curata si clar initiativa esuata in caz ca s-ar fi incercat asta in Franta, dupa cum probabil realizezi- guvernul Chirac- de Villepin a incercat sa strecoare masurile gradual, oarecum pe neobservate. Se pare insa ca nici tactica asta nu a functionat. de Villepin s-a gandit ca studentii sunt mai dezghetati, au o gandire mai pe termen lung decat cei protejati de sindicate de varste mai inaintate- se pare insa ca s-a inselat :-). Situatia din punctul meu de vedere e cu atat mai dramatica cu cat daca nu te astepti la sustinerea unor reforme de viitor din partea generatiei careia acestea ii vor folosi (elevi, studenti, tineri in general etc)- ceea ce arata un spread total al mentalitatii traditionale si in cadrul generatiilor tinere ie. FRANTA E CONTAMINATA- atunci de la cine sa te astepti la asta? De la fermierii care mananca toti banii UE-ului datorita faptului ca nu s-a putut da de pamant cu CAP-ul- Franta fiind unica tara opusa?
Cu ce spui despre incercarile prin pasi marunti ale lui Villepin de a dinamiza piata muncii sunt perfect de acord.
Si mie mi se pare paradoxala mentalitatea traditionala a tinerilor care a reiesit din manifestarile anti-CPE, dar imi fac mai putine griji decat tine despre capacitatea tinerilor francezi de astazi de a suporta o reforma ca asta. Din doua motive. Unul ar fi ca exista totusi o categorie de tineri (foarte selectiva, e adevarat) care sunt departe de avea aceasta mentalitate traditionala, in special cei din grandes ecoles, care nu au iesit sa manifesteze si care aprobau CPE-ul, sau cel putin ziceau "hai sa-i dam o sansa sa vedem ce iese". Apoi mai este UNEF-ul cu un discurs clar de stanga, ca sa nu-i zic chiar revolutionar comunist:), care (sustinut de sindicate si PS) i-a mobilizat pe toti abuzand de termenul "precaritate". Si am mai spus-o si in alt comentariu de dinainte, cred ca tinerii (marea lor parte cel putin) s-au revoltat mai degraba impotriva modului in care ar fi vrut guvernul sa le impuna schimbarea, in forta si fara sa dialogheze cu nimeni, decat impotriva unui sistem mai liberal in sine.
Daca tinerii (sau Franta in general) ar fi atat de contaminati cum zici, atunci daca maine ar chef UNEF-ul, i-ar putea mobiliza pe toti si intr-o zi ar rade de pe fata pamantului toate McDonalds-urile din Paris in loc sa-si depuna la ei CV-ul pentru un part time sau un summer job:) E caricatural ce zic, dar...:)
Rezumand, cred ca a fost o revolta impotriva felului in care e condusa Franta, nu impotriva sistemului liberal. Asta este parerea mea, vom vedea daca va fi infirmata sau confirmata de urmatoarele tentative, sper mai reusite, de a reforma legislatia muncii.
Ok, sa zicem ca ai o perspectiva din interior si ca e o intuitie mai buna. In orice caz e un peisaj mai optimist decat cel creat de mine...
Ca sa fiu -inca o data- clar, eu nu sustin ca CPE-ul ar fi o masura "buna", in sens absolut. Sustin ca e o masura mult mai buna decat alternativa lipsei de orice actiune in directia asta. Altfel exista destule intrebari asupra alegerii cutoff-ului exact la 26 si celelalte amanunte din textul legii, de care am mai amintit. Rolul CPE-ului ar fi justificat doar daca ar fi urmat de alte masuri asemanatoare pentru celelalte categorii de pe piata muncii si deci daca ar fi fost doar unul din etapele unui proces mai amplu.
Post a Comment