PS. Spatiul de 5000 de semne alocat nu a permis un tratament mai amplu, dar sunt bineinteles deschis comentariilor/ completarilor/ intrebarilor etc. (la care voi raspunde insa doar in timpul meu liber...)
Sunday, April 20, 2008
Despre timpul liber...
... in editia de maine a Cotidianului. Doar daca gasiti putin timp liber sa cititi, bineinteles :-).
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
19 comments:
Maestre: ca de obicei, impecabil. Ma pui pe ganduri, cred ca am pierdut o gramada de timp liber in ultimii ani, mai bine ma opresc din studii, he he Tre'ia insa sa pui si ceva formule astora de la Cotidianul ca mi se pare prea lejer de citit. Glumesc :).
Sa-mi explici musai mai multe cand ne intalnim la o bere si avem timp berechet!
ps salutari SI pupici, insista ea, de la Miha
Domn Nicu,
Nici chiar asa, in 5000 de caractere e imposibil sa retii prea mult, de fapt am fost nevoit sa tai cam 75% din ce am scris rapid, initial, doar pentru a ma incadra. E intr-un fel o analiza a unor studii recente plus cateva extrapolari personale, tinand totul cat mai concret posibil. Metodologia e mult mai complicata decat pare (nu cred ca vrei formule...), dar nu am mai avut loc de asta.
Sper ca sunteti alive & kickin' (your better half, especially :-)), chit ca stiu ca nici voi nu aveti prea mult timp liber.
PS. Chat si bere va fi, cand va fi
Yo, yo, yo Tocmai ti-am citit articolul in Cotidianul, Sebi si ti-am gasit si blogul cu ocazia asta. Super ! Ce mai zici, cand treci prin Bucuresti ca nu ne/am vazut de un car de ani.
Stefan 'Perno Ricard'
Oh la la, ce surpriza placuta. Monsieur Pernod Ricard in persoana :-). Am impresia ca nu iti mai functioneaza adresa de email pe care o stiam de un car de ani..., deci fa bine si scrie-mi tu pe una din adresele mele (le gasesti pe web etc, sunt persoana publica :-)).
Buna -- Am citit articolul din Cotidianul si doua sunt impresiile pe care mi le-a facut: interesant si (prea) scurt. Asa c-as avea intrebari...
Nu prea inteleg de ce timpul liber (sau perceptia lui, subiectiva) a scazut la cei mai "diplomati" si a crescut la cei cu mai putine patalamale. In fapt, as fi fost tentat sa cred ca e invers, dat fiind ca banui ca din cea de a doua categorie sunt mai multi care apeleaza la un 'second job' (de weekend, sau de noapte). Probabil insa ca acest al doilea job fura in buna masura si din timpul rezervat activitatilor casnice.
Ai putea sa comentezi putin? (Eventual sa oferi referinte web --daca exista-- inspre studiile pomenite in articol. Desi nu ma atrage atit de tare ideea baleierii de date statistice, cit a interpretarii acestora; preferabil de economisti.)
Ma gindesc ca si cele 75% care au fost taiate din draft-ul initial pentru a te incadra in limita de volum impusa de publicatie, ar putea fi o lectura interesanta.
Numa' bine,
A.M.
Salut Augustin,
Merci pt. mesaj. Intr-adevar esti primul (felicitari pentru prezenta de spirit :-)) care observa ca rezultatele de aici nu sunt chiar banale, ci mai degraba contrare intuitiei (proprietate a multor argumente in economie, de asta economia e din pacate putin accesibila in afara celor care au studiat-o).
Asadar, a priori, ne-am putea perfect astepta ca evolutia inegalitatii sa fie in sens opus: cei mai putin educati sa aiba mai putin timp liber si, mutatis mutandis, cei mai educati sa aiba foarte multe timp liber. Am sa incerc sa dau intai o explicatie simpla, intuitiva si apoi dau si niste referinte mai tehnice (as ezita sa fac publice pentru moment in intregime restul de 75% taiat pana nu mai lucrez pe ele si problema e, ca intotdeauna, the opportunity cost of time: adica am lucruri mult mai relevante de facut :-)-- dar sper sa am timp mai incolo, eventual intr-un eseu mai amplu; pana atunci dau niste raspunsuri mai scurte, dar sper sa facem lumina :-)).
Deci, revenind la explicatia intuitiva. Ideea este ca intre cei mai educati si cei mai putin educati (ne gandim la top 10% si bottom 10% ai distributiei educationale, sa zicem) exista niste diferente acerbe si in preferintele pentru munca (o numim eterogenitate vis-a-vis preferinta pentru munca, sa zicem). Ce vrea sa spuna asta? Ei bine, in timp ce cei mai putin educati 10% castiga utilitate exclusiv prin remuneratia materiala (job-urile pentru ei nu pot fi considerate extrem de incitante din alte puncte de vedere), la varf lumea chiar deriva satisfactie prin practicarea acelor activitati. Simplu spus, asta inseamna: ore peste program, dorinta de a fi competitiv etc etc. Deci, au contraire, nu sunt cei care lucreaza in job-uri monotone, care vor lua mai multe job-uri si vor substitui timpul privat, sa ii zicem asa, cu timp in activitati remunerate (altfel ei ar fi investit in educatie, stiind ca ar castiga mult mai mult, deci cu alte cuvinte decizia de a investi sau nu in educatie e endogena), ci sunt cei mai educati 10% care vor investi foarte mult timp in munca, pentru ca utilitatea lor depinde foarte mult si de partea non-remunerata; iti place prea mult ce faci, cu alte cuvinte. Aici ai putea tu veni sa zici: bine, bine, dar atunci de ce nu consideram timpul acesta extra, "timp liber". Si e o alta ciudatenie in masurarea timpului liber, intr-adevar, pana la urma daca stau de la 18:00 la 22:00 la birou pentru ca asa imi place, chiar daca sunt platit pentru orele suplimentare (dar e clar ca nu pentru remuneratia materiala fac asta), nu e asta "leisure time"? Formal, nu e. Dar aici intram deja in discutii mai complexe: nu e doar faptul ca cei mai educati au mai putin liber, dar ei deriva mult mai multa satisfactie din timpul lor "neliber" decat cei mai putin educati. Iar timpul liber formal e in acelasi timp, din pricina limitarii resurselor aici (scarcity), e mult mai bine utilizat: mai putin televizor, mai multe activitati culturale gen teatru, opera etc. Asadar, cu toate ca cei mai educati indivizi au formal mai putin timp liber, ei "fac mult mai multe" sa zicem asa, in timp ce la partea opusa a distributiei educationale ai de-a face de cele mai multe ori cu genul "couch potato" :-).
Observi si din paragraful scris rapid mai sus ca sunt foarte multe nuante care ar trebui subliniate intr-o dezbatere/discutie serioasa. Scopul articolului din Cotidianul a fost doar pentru a prezenta ideea in linii mari, sa zic asa.
Revin mai incolo (cu scuzele de rigoare, dar timp liber nu prea este :-)) cu niste referinte exacte. Nu stiu cat de mult iti place sa citeste publicatii economice, pentru ca este mai putin publicat pentru publicul larg (subiectul este 'heavily understudied', desi interesul a crescut simtitor in ultima vreme), pentru ca referintele vor fi cu predilectie in registrul asta :-).
Numai bine, revin deseara (timp european) sau cat mai repede posibil.
Sal'tare,
Cred ca inteleg ce vrei sa spui cu explicatia intuitiva, insa nu-s asa sigur ca sunt convins de ea :-).
Mai intii, ti-ai inceput explicatia facind referire la cei mai de sus, si cei mai de jos 10% (pe o scara educationala), neglijind "mijlocul" de 80%. Inteleg ca ai ales asta pentru a contrasta mai clar extremele, insa nu cred ca poti face o analiza pe extreme si sa tragi concluzii care se aplica la toata lumea.
Si atunci, uitindu-ma mai mult la cei 80% din mijloc, impresia mea este ca o buna parte din cei care obtin diplome de studii superioare, nu sfirsesc prin a avea job-uri in care sa investeasca pasiune (si timp, care altfel ar fi fost declarat liber). Si asta pentru ca dintr-un bun inceput, cind au ales sa urmeze o forma de educatie la o treapta superioara, au facut asta dintr-un calcul rece, mercantil. (I.e. Ionescu nu studiaza Dreptul pentru ca e pasionat de justitie, ci pentru ca tat-su' e avocat si a vazut cu proprii ochi ce avantaje materiale a avut din acest job.)
Scotind pasiunea din ecuatie, ne intoarcem la 'work-for-pay', adica exact situatia in care se afla si cei mai putin educati ce cauta sa-si suplineasca veniturile printr-un eventual job secundar.
E drept ca exista o discrepanta majora intre plata per ora suplimentara a unui avocat, si cea a unui barman, sa zicem. (Banui ca raportul e undeva pe la 10-20:1, in favoarea mai-scolitului.) Si asta, da, s-ar putea sa creeze motivatia necesara care sa duca la o presiune sporita pe timpul liber al celor mai educati.
Apropo, timpul investit in educatie unde s-ar incadra in cele trei categorii propuse de tine? Asa, la o privire superficiala, ar parea sa se incadreze la "activitati nesalarizate voluntare", adica timp liber. Da' parca mai degraba l-as incadra la "activitati cu salarizare aminata" :-), sau ceva de genul asta, care l-ar aduce mai aproape de prima categorie, aceea a muncii salarizate.
In sfirsit, as pune pe tapet si fenomenul de "inflatie academica", adica numarul mare de diplome care se elibereaza astazi in comparatie cu, sa zicem, perioada in care Keynes facea prognoza de la baza discutiei. Bunaoara, m-as astepta ca in urma cu 80 de ani un posesor de diploma de bacalaureat sa fie in topul celor 10% cei mai scoliti oameni; iar aceasta conditie clar nu mai e valabila azi (as zice ca azi, mai degraba te plaseaza in ultimele 10 procente :-)). Ce inseamna asta? Pai, in opinia mea, inseamna ca toata lumea e fortata sa investeasca mai mult timp in educatie -- adica atit cei care sfirsesc in partea de sus, cit si cei care sfirsesc in partea de jos a topului patalamalelor. Or', daca socotim acest timp ca fiind altceva decit timp liber, atunci ar trebui sa fie scazut din ceea ce s-ar putea numi "total timp liber intr-o viata de om".
Pe de alta parte, sunt convins ca speranta de viata a crescut in ultimii 80 de ani, si macar o parte din aceasta crestere ar trebui adaugata la totalul pomenit in paragraful anterior. (Diferenta e ca speranta de viata adauga la un capat al vietii, in timp ce timpul petrecut in scoli se scade de la celalat capat.)
Hotarit lucru, nu reusesc sa ajung la un raspuns clar in ce priveste intrebarea: am sau nu mai mult timp liber decit bunicu'? :-)
Toate bune,
A.M.
ps/ Publicatii economice -- sunt okay atita vreme cit nu fac uz excesiv de jargon specific domeniului. Bunaoara, Freakonomics sau The Wall Street Journal, imi par a fi abordabile. Ceva mai "adinc" de atit insa, cam banui ca o sa ma puna intr-o stare de somnolenta :-)...
Salut din nou.
O nota intai: raspund astazi exceptional de repede pentru ca am promis ca revin seara, altfel ma voi scuza in avans dar am chiar foarte putin timp, mai ales in perioada asta. Ce pot sa promit ca atata vreme cat discutia e interesanta, voi raspunde :-). Frecventa insa nu o pot garanta...
Ok, hai sa intru intai foarte rapid pe argumentele tale din ultimul comentariu.
a. Inegalitatea e clar intre extreme, dupa cum am zis si in Cotidianul. Normal ca daca vei compara alte 'percentiles' si te vei apropia de medie, diferenta va scadea. Deci punctul asta nu prea il inteleg. Primul moment al distributiei, ie. media, a crescut, desi nu considerabil, aici sper ca am fost clar. Exista variatie intre cei educati si cei mai putin educati, cu diferentiala extrema intre top si bottom etc. Dar diferenta de ore in timp liber exista clar si intre college graduates si highschool graduates, sa ne apropiem mai mult de medie si sa nu comparam chiar cei 10% top cu cei 10% bottom :-).
b. Pasiunea nu o poti scoate asa rapid in ecuatie :-), dar hai sa incerc altfel :-). In momentul cand ai decis sa investesti in educatie (paranteza lunga aici: normal ca asta nu e considerat timp liber, asta a fost o problema in masurare in trecut de exemplu, la inceputul sec XX aceeasi copii care acum studiaza lucrau, deci initial s-a obtinut o inegalitate imensa, cu lumea de astazi avand mult mai mult timp liber, tocmai pentru ca nu s-a luat in considerare diferenta in structura populatiei d.p.d.v. al ciclului educational etc etc.) cand ai facut investitia in educatie ai stiut deja ca vei castiga mult mai mult decat cei needucati. Discrepanta e enorma intre college graduates si cei fara o diploma universitara peste tot, vorbind de castiguri medii. Ai stiut si ca job-ul tau va fi mult mai demanding din multe puncte de vedere. Deci ai ales deja (din nou, decizia de a investi intr-o anumita educatie, sau mai bine formulat, intr-un educational track, e endogena in contextul asta)- daca nu ai ales asta stii sigur ca vei castiga mai putin si deci care ar fi motivul pentru a a te gandi, ex ante, ca vei fi omul care va lua nspe alte job-uri. E foarte greu sa vii cu un model care ar justifica asta. Dar si lasand modelatul la o parte :-) si doar uitandu-ne la descriptive economics, nu ai suport pentru ipoteza ca cei putin educati, in medie, ar avea mai multe job-uri decat cei educati, nici ca numar, nici ca ore. Dimpotriva, exact asa cum am spus, cei mai educati muncesc mult mai multe ore: diferenta transpare exact de aici, din diferenta in orele petrecute in munca salarizata. Empiric sustinut, clar, no way arounds it :-). Si complet consistent cu predictiile modelelor standard de acumulare a capitalului uman si de castig pe ciclul intregii vieti (incerc o traducere mot-o-mot din engleza, nu imi prea suna bine in romana :-)).
c. corect, intuiesti corect ca toata lumea e "fortata" sa investeasca mai mult in educatie. Si nivelul educational mediu a crescut enorm in timp. Este de fapt absolut surprizator ca inegalitatea in nivelurile educationale a ramas totusi considerabila, daca te gandesti ca orice om rational realizeaza cat castig mai mult ii aduce o educatie mai buna (desigur asta e intr-o lume utopica in care nu exista frictiuni si unde toata lumea are aceleasi oportunitati-- adica ceea ce noua economistilor, ne place sa modelam). Sunt foarte multe motive pentru care asta nu s-a intamplat, dar asta ar shifta discutia la un topic chiar mai amplu decat cel pe care il dezbatem in prezent. Si revenind: "inflatia academica" recenta e mai mult impresie decat realitate a propos (si mai relevanta pentru est-europeni din motivele pe care le cunoastem bine): cu toata cresterea numarului celor care termina un degree universitar, daca luam numarul lor total si il comparam cu cei care nu termina liceul sau abia termina liceul (surprinzator pentru state, numarul lor a crescut foarte de curand, vezi si postul meu de aici ), ai observa cat de putin suport are statement-ul tau :-).
Iarasi am incercat sa nu intru in "the nitty-gritty" details. Dar iti dau doua referinte mai jos (am gasit chiar si varianta non-tehnica, deci ai putea incepe cu b, dar pentru detalii e neaparata nevoie si de a), pentru inceput-- daca ai comentarii foarte concrete, repet foarte concrete, you're welcome to shoot with further questions (adica tre' sa investesti putin sa citesti-- cel putin skim- astea inainte, sa putem discuta serios :-)).
a. Aguiar & Hurst (2006)
b. o opinie non-tehnica in Slate, a lui Landsburg (a propos, ar trebui sa citesti cateva din cartile lui, vezi de exemplu The Armchair Economist, e pentru publicul larg si totusi pastrand mai multa economie acolo decat Freakonomics :-)).
lapsus calami: aceeasi trebuia sa fie aceiasi in "aceiasi copii"
Stimate Domnule Sebastian Buhai,
Am citit articolul dumneavoastra din Cotidianul si il gasesc deosebit de interesant. Daca aveti putin timp, v-as intreba daca nu cumva imi puteti da o referinta pentru eseul lui John Keynes de care amintiti, tradus in romaneste? Va multumesc anticipat.
Buna,
Am observat ca a intrebat cineva si direct pe pagina Cotidianului, poate ati fost tot Dvs. Din pacate nu stiu sa fi fost tradus acest articol, dar as specula mai degraba ca nu a fost... Eseul in gasiti in engleza si in cartea (colectie de eseuri) lui Keynes din 1963, "Essays in Persuasion", deci poate v-ati putea interesa daca a fost tradusa cartea (ar fi putin mai sigur decat traducerea eseului...)-- nu v-as putea ajuta insa nici aici; cu o simpla cautare pe google nu am gasit nici o referinta la eventuala versiune a cartii in romana... Ar trebui sa intrebati la editurile majore de la noi, ei ar trebui sa stie.
Va multumesc oricum pentru referinta exacta la carte. Voi intreba la librarii aici daca s-a tradus cumva, dar probabil ca aveti dreptate si nu exista o traducere in romaneste.
Io-s mai incet, asa, dar nu pierd nimic la urma... Abia ti-am citit eseul asta :). Bine Sebster, bravo, foarte interesant. Ma gandeam eu ca lucrurile stau asa mai ales cu inegalitatea in timp liber, dar nu stiam ca s-a dovedit folosind date reale. Si e scris inteligibil pentru public, intotdeauna apreciez calitatea asta la omul de stiinta. Ma bucur ca mai publica ziarele noastre si lucruri inteligente ca altfel vai si-amar de jurnalismul mioritic. Voi urmari in continuare seria 5000sa vad daca apare ceva despre matematica.
Domnu' matematician, eu ti-am dat mai demult o problema extrem de simpla si inca n-am primit nici un fel de raspuns (incep sa ma indoiesc ca esti foarte serios). Si inca vrei si mai multa matematica? :-).
Altfel, merci :-). Personal as fi scris despre altceva, dar prima persoana care m-a contactat de la Cotidianul mi-a spus ca subiectul ar trebui sa fie foarte lejer si ar trebui sa se incadreze in "timp liber, calatorii, viitor". Ex post, vad ca altii din seria respectiva nu s-au incadrat deloc acolo :-). Dar asta nu inseamna ca nu consider subiectul foarte interesant, myself. Deci nu pot decat sa ma bucur ca il gasesc si altii interesant :-).
Nu pot decit sa-mi recunosc nevolnicia! Nu am uitat, nu am uitat, vremurile-s de vina, bata-le sa le bata! Promit solemn ca revin asupra problemei. Dar nu astepta dupa mine :)
(Scuze ca raspund mai tirziu... Timpu', bata-l soarele...)
Intr-adevar, daca pleci de la prezumtia ca fiecare om rational va incerca sa-si maximizeze venitul, si ca exista o relatie direct proportionala intre marimea acestuia (venitului) si numarul de diplome obtinute, atunci e perfect logic ca cei mai multi dintre noi sa alegem optiunea unei educatii suplimentare, in locul cresterii numarului de ore lucrate (i.e. second job). Cu alte cuvinte: 'work smarter, not harder'. Si asta e, in realitate, ceea ce se poate observa pe majoritatea meridianelor.
Pe de alta parte, daca nivelul satisfactiei personale ("fericirea") e un ceva dependent de mai mult decit marimea contului in banca, lucrurile incep sa se complice nitel. Bunaoara, bagind in calcule cantitatea timpului liber (care, se presupune, e un factor ce favorizeaza numita fericire) lucrurile incep sa se mai atenueze putin. Adica: oamenii cu bani multi (HF+) au timp liber mai putin (HF-), in timp ce oamenii cu bani mai putini (HF-) au timp liber mai mult (HF+). [Unde HF se vrea prescurtarea lui HappinessFactor.] Fix ce spune si articolul din Slate, si ce e popular surprins in bancuri de de genu': "This store is for people with lots of money, but no time. Stores for people with no money but lots of time are across the street." :-)
(Dupa cum probabil ai observat, nu mai pun sub semnul intrebarii relatia dintre cantitatea de timp liber si marimea venitului.)
M-as departa acum putin de subiectul articolului propriu-zis (i.e. corelatia educatie/timp liber) si as "arunca" citeva idei legate de sistemul educational in general. (Asta si pentru ca ai adus vorba de tendinta --ingrijoratoare? neasteptata?-- din USA unde se inregistreaza o crestere a numarului celor care renunta la studii inainte de terminarea liceului.)
In opinia mea, un sistem educational bazat pe coercitie (prezenta, programa, teste, etc.) e un sistem extrem de ineficient (daca nu chiar de-a dreptul falimentar). De ce? Pentru ca...
Doua sunt, cred eu, ingredientele necesare unei educatii normale (naturale?): interes din partea studentului si acces la resurse. Scolirea care se face pina la nivelul liceului (inclusiv) nu maximizeaza nicicare dintre cele doua conditii. Ba din contra, in ceea ce priveste interesul studentului reuseste contra-performanta de a-l impinge undeva in vecinatatea lui zero. (Ceea ce, poate, explica --partial macar-- de ce unii tineri aleg sa renunte la scoala inainte de a termina liceul.) Si reuseste asta, datorita coercitiilor de care face uz (prezenta obligatorie, programa de studiu impusa, autoritate investita in profesori (as opposed to: earned by), etc.). Or, dupa cum oricine care are idee despre inmultire si ce inseamna asta cind unul din factori (interesul) tinde la zero, stie ca rezultatul nu poate fi decit ceva foarte mic, aproape indiferent de cit de mari sunt ceilalti factori. De unde-mi rezulta: ineficienta sistemului.
In sfirsit, as pune pe tapet fenomenul educatului acasa (adica ne-institutionalizat; home education, home schooling, unschooling) care --desi statistic cvasi-neglijabil, nu stiu nici o tara care sa fi ajuns la 5% copii scoliti acasa-- ar putea fi un subiect interesant pentru un economist pasionat de lucruri mai putin intuitive (guess who am I thinkin' about here ;-)):
1. Sfinta teorema "mai multe diplome = mai multa inteligenta" incepe sa se clatine. Cei mai multi dintre copiii educati acasa care aleg sa nu treaca prin teste de certificare de cunostinte la nivel de liceu (care sunt disponibile in US), nu obtin nici un fel de diplome. Si totusi, nu putini dintre acestia se dovedesc a fi mai abili decit "mai diplomatii" lor colegi de generatie, atunci cind se-ntimpla sa se-ntilneasca in diverse competitii.
2. Cei educati acasa au mai mult timp liber decit cei scoliti in institutii, fara ca asta sa se traduca in mod necesar in mai putine cunostinte. Afirmatie pe care o cred a fi adevarata indeosebi in ceea ce-i priveste pe cei care practica "unschooling" ("nescolire"? adica educatia dirijata de student, care este singurul in control asupra a ce, cind, cum si pentru cit timp se studiaza). Explicatia trebuie cautata in ceea ce scoala reuseste cu succes sa ignore: interesul studentului.
2b. Pe de alta parte, nu sunt chiar sigur ca cei nescoliti ("the unschoolers") au mai mult timp liber (ca sa vezi cit de nehotarit sunt :-)). De ce? Pentru ca ceea ce studiaza o vor fi facind din pasiune (si asta ii leaga in mod direct de cei 10% cei mai scoliti/bine platiti de care venise vorba mai la deal). Or', cind faci ceva din pasiune, incepi sa pierzi notiunea timpului si sa nu mai stii prea bine unde sa-l incadrezi: munca sau joaca?
A.M.
ps/ Mai multe detalii despre ce cred eu vizavi de scolit poate fi citit intr-o discutie (inca in derulare) pe unul din forumurile pe care le frecventez.
Augustin, o fi cum o fi cu timpul tau, dar e clar ca am mult mai mult decat mine, din cantitea de scriitura :-).
Pe scurt (eu nu am atat de mult timp).
Ce spui tu vis-a-vis de maximizarea happiness-ului e cunoscut si a propos, "paradoxul" lui Easterlin tocmai a fost debunked, sa spunem asa, de Justin Wolfers si Betsey Stevenson. Adica (si fara link-uri ca nu prea am timp sa le caut): fericirea chiar depinde considerabil de contul din banca :-), si nu doar de pozitia relativa in ierarhia bazata pe cei cu care interactionezi (vecini, colegi de serviciu, rude etc). Deci nu as insista pe faptul ca altele, mai putin materiale, m-ar face foarte fericit, DACA nu am nivelul material pe care mi-l doresc (si pe care, prin investitiile educationale pe care le-am facut etc etc, sunt aproape de sau chiar l-am atins). Landsburg spune mai degraba altceva acolo, chiar mai subtil :-)--- trebuie sa ai mai mult background la opiniile lui Landsburg pentru asta (intre altele un feroce anti-environmentalist si un feroce anti-taxation, si cu argumente foarte bune pentru ambele). El foloseste rezultatul referitor la inegalitatea timpului liber pentru a ataca, normativ, redistribuirea venitului prin taxarea progresiva. Enfin, nu it bate capul cu asta ca nu era parte din discutia initiala.
Si sa inchei aici: si normal ca nimic nu e foarte simplu (intr-un fel nu vad de ce trebuie sa repet asta), e clar ca tot ce am prezentat eu aici e schematic si nu cuprinde nici macar modelele mai simple. Dar intuitia sper ca a fost clara si ramane asa :-)
Oh, intri la greu, intri la greu. M-as tine deoparte de discutia asta referitoare la sistemele educationale pentru ca nu am timp efectiv de scris pe forumuri si comentarii de bloguri despre asta. Asta se scrie in lucrari de specialitate (lucrez si eu momentan pe ceva legat de asta, peer effects and educational outcomes, sa iti dau doar tema foarte larga, si am avut lucrari anterioare de opinie pe tema asta sau pe teme tangentiale cu cea de aici etc. aici, inclusiv in romana etc etc). Inteleg ca tu esti foarte pasionat si activ in toate forumurile astea, dar opportunity costs of time la mine sunt enorme. In plus nu e locul potrivit, subiectul postului meu fiind foarte concret. Dar pentru ca tot ai scris atat, dau rapid niste reactii.
1. Speculatie. Nu exista nici un studiu care sa confirme asta. Iarasi te bazezi pe "din auzite". Si, if anything, te referi la sisteme particulare de invatamant, nu la degree education in general. All in all, wrong.
2. Nu inteleg exact ce vrei sa spui, diferente enorme in timpul per se petrecut la scoala exista si intre sistemele educationale formale. Daca te referi la sistemul din Romania, da, e obositor si ineficient. Finlandezii au un sistem complet diferit--- si domina clasamentele PISA, by the way. Iarasi, vezi si 1: "scoala acasa" e speculatie, eventual sisteme specializate de invatamant targetate pe individ etc. Dar sunt mult prea singulare si din nou, nu exista studii in domeniu. Daca ai referinte de care nu stiu eu, m-as bucura sa mi le faci cunoscute (imi pare rau dar nu am timp de citit discutii mai mult sau mai putin informate pe diverse forumuri: aici vii cu lucrari publicate (alternativ, in curs de publicare, ie. parte de serie de discussion papers recunoscuta international etc etc) de specialisti in domeniu, if at all
2b. Cum am spus si mai sus, discutia nu prea isi are rostul. Fenomenul e mult prea singular. Aici atingi insa altceva care e foarte important: la varste fragede, care e mix-ul optim intre invatat si joaca, pentru copii? Prea putina cercetare si aici, dar ce exista indica ca trebuie sa fie foarte balanced, sa zic asa. Deci esti cel mai safe pe moment daca mergi pe chestia centrala aici. Ce gasesc eu foarte interesant e ca in diverse studii de psihologie a copiilor s-a dovedit ca prin ceea ce constuie aparent "joaca", copilului ii pot fi transmise o serie de cunostinte fundamentale, mai bine decat printr-o activitate formala de "a invata". Si aici se leaga putin de ceea ce ai vrut tu sa spui cu toata discutia asta referitoare la sistemele educationale, cred (pentru ca ai spus complet altceva, fara baza empirica etc), "a invata" poate fi practicat si prin alte mijloace. Iarasi finlandezii si scandinavii in general sunt campioni aici. Dar e o discutie lunga pe care o vom continua alta data, de preferinta mergand pe nise cat mai concrete decat vag, general si mai degraba speculat decat informat :-).
In clipul video de pe pagina asta, se vorbeste despre timpu liber... dintr-o alta perspectiva decit cea descrisa in articolul din Cotodianul.
Si daca tot sunt la capitolul referinte: iaca inca una pe teme matematice (pdf). Nu c-ar avea vreo legatura cu timpul liber, da' nah, s-ar putea sa aiba o legatura cu PI^2 :-)... (Si mai sigur, e ca are oaresice legatua cu calitatea educatiei din scolile contemporane, despre care se adusese vorba p-aci la un moment dat...)
A.M.
Merci de link-uri. Pentru lucrarea de matematica deocamdata nu am timp, dar o citesc cu prima ocazie cand va fi (s-ar putea sa fie dupa iulie/august).
Pentru primul link. Nu e o alta perspectiva, e un corolar as spune, chiar foarte legat de ce am vorbit si mai ales de referintele ulterioare pe care le-am lasat in comentarii. Speech-ul de aici e interesant pana la un punct. Tipul nu face diferenta intre "a face ceva" in loc de a vegeta (obsesia cu cognitive surplus) si chiar a castiga utilitate din a sta in
fata televizorului (being a couch potato) etc., cu alte cuvinte a face ceea ce el ar defini "nimic".
Diferenta intre un economist serios si...altii :-), dar ce sa-i faci, asta e, nimeni nu a spus ca reasoning-ul economic e usor...
Si evident treaba cu 'media
involving you' e complet adevarata, no problems with that, dar e un alt topic. Si ce
am zis anterior se respecta si aici. In other words: some really njoy more not looking for the mouse. Adica: I wouldn't "bet the answer is yes"--- I'd say this is
very much an empirical question (for the mean and variance). Though I think I know already the answer that should matter: lots and lots of heterogeneity in personal preferences...
Post a Comment