Note asupra dinamicii saraciei in Romania si in general

Alexandra Badicioiu de la Cotidianul m-a contactat cu ceva vreme in urma pentru o sinteza referitoare la dinamica saraciei in Romania. Din pacate timpul meu a fost foarte limitat si am reusit doar sa scriu in fuga cateva note pur descriptive (incercand sa fiu cat mai non-tehnic cu putinta): probabil din cauza asta nu am mai auzit nimic de la ea dupa ce i-am trimis notele respective. In fine, pentru cei interesati postez notele respective aici pe blog.

Note asupra dinamicii saraciei in Romania[1]



Pentru a “masura” nivelul saraciei si a analiza dinamica acesteia[2] se folosesc in general cuantumul venitului si si al consumului, la nivel de familie (household). In cazul Romaniei (si al altor state in dezvoltare) baza de date referitoare la consum este de calitate superioara datelor colectate privind veniturile (din cauza tendintei de subraportare a veniturilor, a dificultatii de masurare a veniturilor “informale” s.a.m.d.) si in consecinta multe rapoarte oficiale insista pe saracia de consum. Cu toate acestea multe institutii folosesc in mod oficial veniturile, eg. definitia standard a Eurostat si a mai multor tari ale Uniunii Europene pentru saracie este procentul celor care traiesc cu mai putin de 60% din venitul mediu pe economie[3]. Metodologia specifica construirii “liniilor de demarcatie” ale saraciei este descrisa in multe lucrari de specialitate, de exemplu in toate studiile despre situatia saraciei ale Bancii Mondiale. Ceea ce e important de retinut aici este ca exista in general doua dimensiuni care se raporteaza: nivelul de saracie severa (care e, neintrand in detalii, pretul hranei care asigura continutul minim de calorii zilnice, acestea stabilite ca o combinatie a continutului estimat la nivel international si a continutului specific estimat in tara respectiva) si nivelul de saracie generala (care e obtinut prin insumarea pretului hranei necesare si a pretului pentru alte bunuri si servicii de baza). Familiile care ca nivel de consum pe capita (in echivalent pe adult) se afla sub limitele calculate conform metodologiei descrise mai sus, sunt clasificate in categoriile de “saracie severa”, respectiv “saracie generala” sau totala. In Romania de exemplu, linia saraciei severe ca nivel de consumatie per capita pe luna, in preturi de Decembrie 2002, a fost estimata la 1,009,690 ROL, in timp ce linia saraciei generale, per capita pe luna, a fost estimata la 1,448,175 ROL.

Conform ultimului raport al Bancii Mondiale (septembrie 2003) si a celor mai recente rapoarte ale CASPIS (Comisia Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale a Guvernului Romaniei) privind dinamica saraciei in Romania, urmatoarele concluzii generale pot fi desprinse:
- Din punct de vedere al dinamicii saraciei, rata saraciei (si respectiv a saraciei severe) din 1995 pana in 2001 a evoluat dupa cum urmeaza: 1995: 25,2% (12,3%), 1996: 23,3% (9,8%), 1997: 27.7% (13.5%), 1998: 27,3% (11,8%), 1999: 26,6% (9.8%), 2000: 30,6% (12,2%), 2001: 29,6% (11.9%). Dupa anul 2000 aceasta a inregistrat o scadere considerabila, in mare parte datorata cresterii economice sustinute. Corelatia intre cresterea economica si saracie e cu atat mai vizibila cu cat intre 1995-1999 cand s-a inregistrat un declin economic accentuat, nivelul saraciei s-a accentuat, in timp ce intre 2000-2002 cand situatia economica s-a imbunatatit si nivelul saraciei s-a ameliorat. Cu toate acestea saracia este inca mult deasupra unui nivel acceptabil, la 28.9% din populatie (10.9% ca pondere a saraciei extreme) in 2002, iar dincolo de datele medii la nivel macroeconomic, distributia saraciei nu este deloc uniforma, desi inegalitatea generala este mai mica decat cea din alte state central si est-europene cum ar fi de exemplu Polonia si Rusia[4].
- Una dintre problemele majore este faptul ca saracia severa a scazut mult mai putin decat saracia in general (vezi si punctul anterior). Persoanele aflate sub incidenta saraciei severe sunt cele care au cea mai mare nevoie de solutii urgente si viabile pentru iesirea din saracie. In particular pentru cei din categoria saraciei extreme, saracia de consum curenta este doar o parte din saracia persistenta si efectul ei cumulativ.
- Cei mai afectati de saracie raman locuitorii zonelor rurale care nu au beneficiat si nu beneficiaza in continuare de externalitatile cresterii economice precum locuitorii zonelor urbane. Daca in mediul urban numarul de persoane sarace in 2002 a fost de 2,080,042, reprezantand 17.6% din populatie, in mediul rural numarul acestora a fost de 4,185,144, reprezentand 42,4% din populatie. Din punct de vedere al saraciei extreme inegalitatea e si mai pronuntata: 5.4 % din populatie in mediul urban si nu mai putin de 17.5% din populatie in mediul rural. Ca cifra de referinta, aproape jumatate din populatia Romaniei (47%) traieste in mediul rural (conform recensamantului populatiei din 2002), deci, verificand cifrele de mai sus, ponderea celor saraci locuind la tara este enorma.
- Pe 2003 statistica saraciei in functie de statutul ocupational este urmatoarea: taranii continua sa reprezinte de departe categoria cu nivelul cel mai ridicat al saraciei (aproximativ 51% dintre ei sunt clasificati drept saraci). Urmatoarele categorii sunt cele ale somerilor (in jur de 40%), casnicelor (35%), elevilor si studentilor (25%), pensionarilor (21%). Salariatii sunt la un nivel de 9% saraci. Desi este evidenta o scadere din 2002 pana in 2003 (saracia media in 2003 este de 25%) pentru toate categoriile atat din punct de vedere al saraciei, cat si al saraciei severe, este in acelasi timp clar ca exista unele categorii mult mai vulnerabile decat altele, prin implicatie politicile anti-saracie trebuind adresate cu predilectie acestora.
- Intre cele mai vulnerabile grupe ale populatiei se numara (vezi si paragraful precedent) copiii, tinerii si familiile cu multi copii (mult agravat in cazul acelor cazuri unde un singur parinte are in grija familia) in primul rand, familiile unde mai multi membri sunt someri, familiile lucrand in agricultura, pensionarii. Din punct de vedere al grupelor etnice, rromii sunt de departe cei mai vulnerabili, in anul 2001 mai mult de 75,1% dintre ei fiind sub nivelul saraciei si 52.2% fiind sub nivelul saraciei severe. Ei sunt si una dintre cele mai vulnerabile categorii din punctul de vedere al excluziunii sociale. La recensamantul din 2002 ponderea rromilor in populatia Romaniei era estimata la 2.5% (aprox. 535 250 indivizi).
- Una dintre concluziile ultimului raport al Bancii Mondiale este ca, daca Romania si-ar sustine nivelul de crestere economica la 5%, nivelul absolut al saraciei ar scadea la jumatate in 2007, adica in jur de 15%. In orice caz chiar daca nivelul mediu de crestere economica ar fi la 2.5% pe an saracia tot ar scadea intre 2002 si 2007 la 21% (fata de cele 29% curente). Cat de aproape suntem de aceste proiectii la finele lui 2006? Ei bine, (surprinzator?) putem fi relativ optimisti, pentru ca din 2002 pana in 2005, anii pentru care avem deja masurata cresterea economica, aceasta a fost de (conform Fondului Monetar International) 5.1% in 2002, 5.2% in 2003, 8.4% in 2004 si 4% (cifra preliminara) in 2005. Deci cel putin pana acum media a fost mai mare de 5% pe an.

Acum, din punct de vedere al situatiei Romaniei comparat cu celelalte tari in tranzitie din Europa Centrala si de Est precum si Asia Centrala (vom folosi criterii comparabile international, deci in particular saracia definita in functie de cuantumul venitului, pragul fiind de aproximativ 2 dolari pentru aceasta regiune[5]):

- Ca statistica generala lucrurile au evoluat in mod pozitiv in ultimii ani, in medie, pentru Europa Central-Estica si fostele state sovietice din Asia Centrala: intre 1999 si 2003 peste 40 de milioane de indivizi din aceste tari au scapat de saracie si tendinta e pozitiva si in trecutul foarte recent. Cu toate acestea in 2003, 97 de milioane traiau inca sub pragul saraciei evaluat in mod absolut pentru aceasta regiune a globului la 2 dolari/zi, iar peste 24 de milioane traiau la nivelul de sub 1 dolar/zi. Desigur aceste statistici ascund o eterogenitate pronuntata: spre exemplu, conform unui raport al Bancii Mondiale din toamna anului trecut Ungaria reusise deja sa scape complet de saracie (definita ca prag de 2 dolari/zi) in 2002, in timp ce alte state precum Tajikistanul sunt inca la niveluri de peste 70% pondere a saracilor in populatie.
- Din punct de vedere al venitului mediu pe cap de locuitor Romania se clasifica in jurul anului 2000 in grupa ”medie inferioara” alaturi de Albania, Belarus, Bosnia-Hertegovina, Bulgaria, Kazakhstan, Letonia, Lituania, Macedonia, Rusia si Yugoslavia. Grupa imediat superioara, clasificata conform unui raport al Bancii Mondiale drept ”grupa medie superioara) include Croatia, Cehia, Estonia, Ungaria, Polonia si Slovacia. Singura tara in tranzitie cu clasificata in grupa tarilor cu venit mare este Slovenia. In fine, in urma noastra sunt Armenia, Azerbadjan, Georgia, Republica Kirghiza, Moldova, Tajikistan, Ucraina si Uzbekistanul.
- Care e situatia insa din punct de vedere al indicatorilor saraciei? Vom folosi un raport special al Bancii Mondiale care evalueaza dinamica saraciei intre 1998 si 2003 pentru fostii sateliti sovietici din Europa de Central-Estica precum si Asia Centrala. Voi raporta pentru anul 2002 (anul 2003 nu este prezent pentru toate tarile) nivelurile de rata a saraciei conform indicelui absolut de 2.15 dolari/zi folosit de Banca Mondiala pentru aceasta regiune. Rata absoluta de saracie: surprinzator Romania nu o duce atat de bine conform acestei masuri. Ierarhia e urmatoarea (de la bine la rau): Ungaria pe primul loc cu 0%; urmeaza Letonia, Estonia, Lituania, Polonia, Ucraina, Macedonia, Bulgaria, Azerbajdianul si Belarusul, toate cu rate ale saraciei intre 2 si 4%; apoi Serbia cu 6% si Rusia cu 9%; in fine categoria Romaniei: 16%; Albania urmeaza cu 24% si Kazakhstanul cu 26%; plutonul e incheiat de o serie de tari cu ponderea saraciei masurata conform acestei metodologii de peste 50%: Georgia, Republica Kirghiza si Tajikistanul. Din punct de vedere al coeficientului de inegalitate Gini stam mult mai bine situandu-ne cu un coeficient Gini de 0.29 putin dupa Ungaria (0.24) si Bulgaria (0.27) si inaintea majoritatii celorlalte tari (toate tarile Est Europene si din Asia Centrala stau insa mult mai bine la acest capitol decat tari unde inegalitatea sociala e mult mai pronuntata precum Turcia la un Gini de 0.40 sau Columbia la un Gini de aproape 0.50). Cu alte cuvinte, desi am enumerat mai sus de mai multe ori categoriile dezavantajate, trebuie stiut ca din punct de vedere comparativ pe plan international, nici una din categoriile noastre dezavantajate nu este atat de dezavantajata precum categoriile cele mai vulnerabile din majoritatea celorlalte tari central si est europene (si multe tari in dezvoltare din restul lumii), asta cu toate ca incidenta saraciei in general este acuta si la noi.
- In final, ca o perspectiva globala, inegalitatea sociala si rata saraciei in general a scazut considerabil in ultimele trei decenii. Astfel, in anul 2000 rata de saracie, masurata din punct de vedere ai mai multor indicatori, a fost intre o treime si o jumatate din rata inregistrata in 1970. Aceasta este concluzia unui studiu care urmareste distributia anuala a veniturilor a 138 de tari intre 1970 si 2000 (The World Distribution of Income: Falling Poverty and … Convergence, Period), publicat in Mai 2006 intr-una din cele mai importante reviste economice, Quarterly Journal of Economics. Dat fiind recenta crestere economica impresionanta a Chinei si Indiei, aceasta tendinta va continua. Asta nu inseamna ca nu exista inca probleme grave si ca grupele sociale dezavantajate ar fi intr-o situatie mult mai dezirabila, ci doar ca tendinta globala este pozitiva.

Note de subsol
[1] Nu voi discuta aici deloc despre cauzele saraciei, o asemenea intreprindere necesitand mult mai mult spatiu si timp decat o simpla trecere in revista a dinamicii generale a saraciei in ultimii ani in Romania si plasarea ei intr-un context international.
[2] Nu voi raspunde in mod direct intrebarii referitoare la raportul saracie-bogatie intr-un oras pentru ca aceasta ar implica o discutie mult mai ampla si mai tehnica. In acelasi timp ma indoiesc ca scopul studiului ar fi fost specific de analiza a nivelului de saracie/bogatie intr-un oras, ci probabil e vorba de o analiza a trend-ului (dinamicii) saraciei in Romania si in context international, la nivel de tara, in ultimii ani (justificat si de a doua intrebare care mi s-a pus). Chiar si aici sunt nevoit sa fac multe concesii pentru a reduce concluziile la paragrafe non-tehnice, insistand mai mult pe implicatiile pentru politicile decizionale.
[3] Exista diferite metode de a stabili criteriile de saracie sau saracie extrema, ceea ce implicit va defini diferit cine va fi clasificat drept sarac sau nu. In aceasta scurta nota informative ma voi referi la criteriul relativ de definire a saraciei folosit de Banca Mondiala in colaborare cu statele in cauza (criteriul absolut folosit in tarile in curs de dezvoltare, mai ales pentru analize comparative, fiind de obicei 1 dolar pe zi sau 2 dolari pe zi- cifra din urma pentru Europa de Est si fostele state sovietice din Asia Centrala). Diferentele pot fi uneori dramatice. Voi da un singur exemplu: in 1994 nivelul general de saracie era estimat de Banca Mondiala la 22% (intr-un raport al Bancii Mondiale din 1997), in timp ce acelasi nivel general de saracie, estimat insa cu o alta metodologie de Institul pentru Calitatea Vietii din Romania era de 39% (raport al Institutului pentru calitatea vietii, redactat de Catalin Zamfir in 1995). De aceea este extrem de important a se raporta exact metodologia folosita.
[4] Inegalitatea in consumul populatiei (precum si in distributia veniturilor) este de obicei masurata prin asa numitul “coeficient Gini”, care are o valoare intre 0 si 1. Cu cat valoarea e mai apropiata de 1 cu atat inegalitatea e mai acerba. Romania in 2003 avea un coefficient Gini estimat la 0.29 in timp ce Polonia era la 0.34 iar Rusia la 0.47. In general nivelul de inegalitate in Romania este similar celui din alte tari vecine cum ar fi Bulgaria, Ungaria sau Slovenia, dar nivelul general de saracie este mai ridicat decat in aceste tari.
[5] Mai precis 2.15 dolari pe zi- definia Bancii Mondiale pentru tarile in tranzitie din Europa Centrala si de Est precum si cele din Asia Centrala, foste componente ale Uniunii Sovietice