To have or not to have: brandul de tara (I)

Categoric un subiect de continuat (I'll do my best...). Pana una alta, impresia mea este ca atat Sorin Ionita in Ev. Zilei, cat si Florin Dumitrescu pe Media lui Comanescu, care incepe prin a-l comenta pe primul, se afla pe pozitii extreme. Deocamdata si foarte pe scurt, parerea mea este ca a). categoric avem nevoie de brand de tara (de fapt nu imi dau seama de ce se vorbeste doar de "brand de tara" si nu "branduri de tara", la plural: exista numeroase 'categorii de branduri' unde Romania ar putea incerca sa obtina excelenta- de fapt brandul "Romania" ar trebui sa fie o umbrela pentru numeroase produse (branduri) competitive international), dar ca b). acesta nu trebuie promovat/sustinut a priori prin fonduri bugetare ( legat de reprezentanti si branduri si cheltuieli bugetare inutile, Tihamer are un post la obiect care ridica cel putin niste intrebari legate de activitatea si rezultatele concrete ale principelui Radu) ci trebuie sa fie c). rezultatul functionalitatii pietei (asta ar impiedica, inter alia, alegerea unui brand artificial si/sau necompetitiv), ceea ce implica ca trebuie sa ne asiguram de un minim de functionalitate al pietei inainte de a ne gandi la branding. Si o idee de final aici: pentru un brand de succes al unei tari o conditie sine qua non este ca intreaga populatie a tarii (cvasi-unanimitate) sa creada (sa fie convinsa de utilitatea/competitivitatea) in brandul respectiv. Aceasta e o diferenta esentiala intre brandurile corporate si brandurile de tara. Sa ma intorc la un exemplu de mai sus: ma indoiesc ca alegerea ca reprezentant cu "imaginea Romaniei" a principelui Radu a fost supusa vreodata testului public.