Evenimentul a fost mai mult decat reusit pentru o prima editie si constituie un precedent care nu trebuie ignorat. Deci chapeau organizatorilor, participantilor, audientei! O scurta trecere in revista, in fuga (si las programul sa vorbeasca de la sine, mai jos): ideea colocviului s-a materializat (intr-un final!) datorita, in cea mai mare parte, efortului si "incapatanarii" lui Alex Nicolin, organizatorul evenimentului, si bunavointei lui Theodor Paleologu, gazda intalnirii. Despre ce e vorba? Sambata dupa-masa, la resedinta din Copenhaga a ambasadorului roman din Danemarca, ne-am adunat cativa dintre romanii activi in universitati sau institute de cercetare din Danemarca, in diferite discipline stiintifice, cu gandul imediat de a ne face o idee despre obiectul de cercetare al fiecaruia si cu perspectiva "punerii la cale" a unei asemenea intalniri periodice, invitand si mai multi romani din "academe"-ul danez, sa incerc un 'catchall term', cu scopuri mai mult sau mai putin academice (aici trebuie spus, draga Alex, ca fara a motiva oamenii cel putin cu o cina si niste vinuri de calitate la final, intr-o atmosfera placuta, dupa o sesiune intensiva de prezentari- pana la urma aici s-ar purta cele mai interesante discutii- mai greu sa aduci lumea din Aarhus sau chiar din Roskilde, chiar controland pentru atractia noastra fatala pentru stiinta, in general- asta ca 'food for thought' pentru ideile tale viitoare si daca nu vrei sa te rezumi la invitati din Copenhaga :-) ).
Audienta (in jur de 20-25 de oameni, Alex va trebui sa ma corecteze daca nu am numarat bine; studenti, masteranzi, atasati militari, stagiari la ambasada etc. ) a fost la inaltime, chiar daca nu a ridicat foarte multe intrebari in timpul prezentarilor (ceea ce totusi s-a facut dupa colocviu, cand toata lumea a prins mai mult curaj). Colocviul propriu-zis a fost compus din sase prezentari 'stiintifice' destinate in principiu unei audiente generale (cu observatia ca parte din audienta s-a plans ca nu a inteles foarte mult din prezentarea lui Eugen, desi a priceput partea esentiala, cea despre televizoarele cu plasma :-)), avand mai mult sau mai putin 20 de minute pe sesiune (a propos, sunt absolut convins ca Alex a taiat din timpul meu, distrugand ceea ce ar fi putut fi, dar nu a mai fost, cea mai buna prezentare :-)). Il citez [si completez, putin] mai jos pe Razvan Anistoroaei, unul dintre prezentatori, care, zic eu, a reusit un rezumat excelent al intalnirii si astfel m-a scapat de sarcina de a face eu unul:
...cu multumiri catre gazde si organizatori...a fost deosebit de placut sa aflam si "de la altii" cum se exprima stiinta si tehnica in alte domenii...si in particular in Danemarca. A fost interesant sa aflam despre aplicatiile plasmei (inclusiv in ecranele televizoarelor moderne:))) la fel cum Nikos ne-a purtat prin inaltimile de peste 50 de m ale eolienelor si ne-a confirmat eventual re-incadrarea acestei energii alternative intr-una conventionala. Ne-am bucurat si de expunerea umanista privitoare la strategiile de razboi facandu-ne sa ne intrebam cate razboaie sunt in realitate in lume la momentul de fata. [Am fost pusi in tema (si dilema...) cu privire la clonare, celule stem, animale cu blana, si dezbaterile politice, mai mult sau mai putin informate, din jurul acestora]. Am aflat ulterior ca, chiar si in elaborarea de pedepse pentru infractori exista o analiza economica minutioasa cu evaluarea tuturor potentialelor consecinte si am incheiat prin a fi informati despre aplicarea matematicii (in modele ipotetice) vis a vis de birocratia functionareasca. Punand in ecuatie si placuta interactie dintre noi in finalul dupa-amiezii, cred ca evenimentul este ceva care ar trebui reeditat, sigur, si cu participarea altor "actori". Sa lasam insa programul intalnirii sa vorbeasca de la sine (observatie: prima prezentare a fost de fapt a 3-a, in rest programul s-a respectat). Ii fac copy-paste mai jos, exact asa cum l-a incropit- tragand de noi sa-i trimitem informatiile la timp- Alex (si eliminand adresele email). Dar inainte de asta, sa nu uit, pentru cine e interesat de toata prezentarea mea (desi fara prezentator nu valoreaza prea mult :-)), e accesibila
aici (in PDF). Colocviul cercetătorilor români din Danemarca
Program
14:00 – 14:15 Primirea invitaţilor
14:15 – 14:30 Discursul de primire al Excelenţei Sale Dl. Theodor Paleologu, Ambasadorul României în Regatul Danemarcei
14:30 – 15:30 Prima sesiune de colocvii
14:30 – 14:50 „Teoria partizanului şi noile forme de război”, Excelenţa Sa Dl. Theodor Paleologu, doctor in filozofie politică
14:50 – 15:10 „Lentile tridimensionale cu plasmă – fenomenologie şi aplicaţii în
micro- şi nano-tehnologii”, Dl. Eugen Stamate, doctor în fizică
15:10 – 15:30 „,Energia eoliană. Statut şi perspective”, Dl. Nicolaos Cutululis, doctor în inginerie
15:30 – 15:45 Pauză de cafea
15:45 – 16:45 A doua sesiune de colocvii
15:45 – 16:05 „Controversa mediatico-politică a ştiinţelor bio-medicale”, Dl. Răzvan Anistoroaei, doctor în genetică
16:05 – 16:25 „Economia ca ştiinţă sau despre ‹‹imperialismul economic›› între ştiinţele sociale”, Dl. Sebastian Buhai, doctorand în economie
16:25 – 16:45 „Modelarea matematică a birocraţiei”, Dl. Alexandru Nicolin, doctorand în fizică
16:45 – 19:00 Cină
Excelenţa Sa
Dl. Theodor Paleologu s-a născut în Bucureşti pe data de 15 iulie 1973. Parcursul formativ al Dl-ului Paleologu include licenţa în filozofie, Paris I Sorbonne (1992-1998), ancien éleve, Ecole Normale Supérieure, Paris (1996-2001) şi doctoratul în filozofie politică, Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, Paris & University of Munich (1998-2001). Dl. Paleologu a fost „Research Fellow” la University of Notre Dame, USA (2001-2002), New York University, USA (2002), Harvard University, USA (2002-2003) şi Wissenschaftskolleg zu Berlin, Germania (2005). În paralel cu funcţia de Ambasador al României în Regatul Danemarcei Dl. Paleologu este lector extern în cadrul Universităţii din Copenhaga unde ţine cursuri de filozofie politică.
Dl. Paleologu este căsătorit cu soprana Sarah Nassif Paleologu.
Rezumat: „
La presiunea vremurilor recente canoanele sociale suferă modificări impresionante: ceea ce era văzut odinioară ca ruşine si umilire devine acum publicitate, carnagiile cutremurătoare devin ştiri scurte pe fluxurile media iar zvonurile si bârfele devin ştiri de senzaţie. Războaiele se schimba şi ele: intră într-o faza impersonală, posteroică. Colocviul de faţă va discuta teoria partizanului şi noile forme de război.”
Dl. Eugen Stamate este absolvent al facultăţii de fizică, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, 1991. Asistent la aceeaşi facultate până în ianuarie 1996. Din 1996 până în 2001, doctorand şi apoi lector la Institutul de Tehnologie din Nagoya, Japonia. Bursier postdoctoral al Societăţii Japoneze pentru Promovarea Ştiinţei (JSPS) şi apoi profesor asociat la centrul de excelenţă “Plasma-Nano” al Universităţii Nagoya până în august 2006. În mai 2006 obţine prin concurs o poziţie de „Senior Scientist” şi lider de grup (Reactive Plasma Processing) la Laboratorul Naţional Risø, Danemarca. Este autor a 22 de articole publicate în jurnale cotate ISI şi a peste 50 de prezentări la conferinţe internaţionale din care 5 din poziţia de „Lector Invitat”. Din 2003 este fondator şi preşedinte al Societăţii Româno-Japoneze pentru Ştiinţă şi Tehnologie şi iniţiator al Forumului Academic Român (www.nepotism.org).
Rezumat: „
Plasmele reactive stau la baza a numeroase micro- şi nano-tehnologii implicate în procesarea siliciului pentru fabricarea cipurilor electronice (pulverizare, depunere, implantare, corodare, pasivizare, etc.), modificarea unor proprietăţi de suprafaţă (duritate, adezivitate, hidrofilitate) şi obţinerea unor materiale cu proprietăţi magnetice, dielectrice sau supraconductoare deosebite. Scenariul comun al acestor tehnologii implică producerea unei plasme într-un amestec de gaze active chimic. Prin polarizarea materialului ce urmează a fi tratat se formează în jurul acestuia o pătură de sarcină spaţială care accelerează ioni, direcţionându-i spre suprafaţa cu o anumita energie şi un anumit unghi de impact. În funcţie de geometria păturii de sarcină spaţială este posibilă obţinerea unei uniformităţi în domeniul a câtorva zeci de nanometrii pentru obiecte de zeci de centimetrii în diametru sau focalizarea ionilor numai pe anumite zone. Este astfel posibil să realizăm pături de sarcină care să inducă o cinetică controlată asupra fluxurilor de particule încărcate (ioni pozitivi si negativi, electroni). În acest raport vor fi prezentate rezultate experimentale şi simulări numerice care demonstrează proprietăţi remarcabile de focalizare ale unor lentile tridimensionale cu plasma. Pe lângă aspectele fundamentale sunt abordate şi câteva aplicaţii legate de detecţia ionilor negativi şi implantarea ionica.”
Dl. Nicolaos A. Cutululis a obţinut diploma de licenţă şi cea de Studii Aprofundate, in 1998 si, respectiv, 1999 de la Facultatea de Inginerie Electrica – din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi. În 2005 i-a fost acordat titlul de doctor inginer, specializarea „Control Automat”, în cadrul aceleiaşi universităţi. Din februarie 2005 a ocupat o poziţie de cercetare postdoctorală şi – în prezent – de cercetător la departamentul de Energie Eoliana din cadrul Institutului Naţional Risø. Domeniul său principal de interes este integrarea puterii eoliene în sistemele energetice, cuprinzând un număr de discipline tehnice: controlul şi stabilitatea sistemelor energetice, modelarea dinamică şi controlul turbinelor şi a fermelor eoliene, statistica fluctuaţiilor vântului, etc.
Rezumat: „
Sistemele de conversie a energiei eoliene au cunoscut o dezvoltare considerabilă în ultimii 25 de ani, ajungând astăzi să aibă o pondere semnificativă. În mai multe ţari europene, peste 10% din totalul energiei electrice produse provine din sisteme eoliene, Danemarca fiind lider mondial cu o rata de penetrare de 20%. Dificultatea principală în realizarea sistemelor eoliene este dată de discrepanţa mare dintre caracterul neregulat al energiei primare (viteza vântului fiind un proces aleator, puternic nestaţionar) şi cerinţele extrem de exigente de regularizare a parametrilor energiei electrice furnizate (frecvenţă, tensiune, etc.). Acest aspect este amplificat si de tendinţa generală de a concentra turbinele eoliene instalate în ferme eoliene, de preferinţă offshore. In aceste condiţii, obiectivul principal al cercetării sistemelor eoliene vizează integrarea lor în sistemele energetice naţionale şi capacitatea lor de a funcţiona ca surse de energie convenţională. Astfel, principalele direcţii de cercetare la nivelul fermelor eoliene vizează dezvoltarea unor strategii de control capabile să „ajute” integrarea lor în sistemele energetice. În paralel, la nivel de sistem energetic, se studiază noi tipuri de sisteme energetice: distribuite, inteligente şi cu noi medii de stocare, de ex. baterii cu vanadium”.
Dl. Razvan Anistoroaei a obţinut recent titlul de Doctor în Ştiinţe Veterinare şi Animale la Facultatea de Ştiinţe ale Vieţii din cadrul Universităţii din Copenhaga, specializarea Genetică. În momentul de faţă dl. Anistoroaei ocupă o poziţie postdoctorală în cadrul aceleiaşi facultăţi, preocupările sale cuprinzând cartarea genică, genetica culorilor şi hărţile genetice integrate. În cadrul relaţiilor dezvoltate cu Asociaţia Crescătorilor de Animale de Blană din Suedia, Dl. Anistoroaei a fost invitat sa se alăture activ dezbaterilor politice pe tema implicaţiilor socio-economice pe care le-ar avea promovarea unor legi restrictive privind creşterea speciilor de animale de blană.
Rezumat: „
Clonarea, celulele stem şi nu în ultimul rând animalele de blană sunt doar câteva dintre cele mai mediatizate, dezbătute şi controversate subiecte din sfera bio-medicală, atât la nivel mediatic cât si la nivel politico-decizional. Într-o societate democratica, aşa cum se pretinde lumea postmodernă de astăzi, cu toţii avem dreptul la informaţie, la dezbatere, la putere. Şi totuşi, quo vadis strălucirea bio-medicinei astăzi, quo vadis înţelegerea noastră vis à vis de ştiinţă. Acceptam sa consumăm French fries proveniţi dintr-o clonă dar respingem categoric o frigăruie provenită dintr-un viţel clonat, consumăm un vin bun provenit dintr-o viţă de vie marcotată (clonată) dar refuzăm consumul unui pahar cu lapte ‹‹clonat››. Ne opunem cercetărilor pe celule stem dar ne-am dori o minune când vine vorba de a salva pe cineva drag. La fel cum avem ceva împotriva animalelor de blana dar totuşi purtam pantofi lăcuiţi din pielea cea mai fină. Cât avem dreptate şi cât nu? Cât credem că ştim şi cât ştim de fapt? O încercare de a vă introduce sumar în partea ştiinţifică a ceea ce astăzi este mediatizat şi controversat în lumea bio-medicală”.
Dl. Sebastian Buhai (n. 1979, Cluj-Napoca) îşi încheie studiile universitare în 2001, la University College Utrecht, Utrecht University, cu licenţe în ştiinţele exacte (fizică/matematică) şi ştiinţele sociale (economie/drept). Continuă în acelaşi an în cadrul programului postuniversitar al Tinbergen Institute, institutul de cercetare economică/econometrică al University of Amsterdam, Free University Amsterdam şi Erasmus University Rotterdam, fiind doctorand din toamna lui 2002 şi obţinând masterul de cercetare în 2003. Vizitează Departamentul de Economie al University College London în 2005. Din octombrie 2005 este cercetător asociat la Departamentul de Economie si Centrul pentru Performanta Corporativa al Aarhus School of Business. Interesele sale în cercetarea economica includ, dar nu se mărginesc la, economia pieţei muncii, econometria aplicata, economia reţelelor sociale. Prezintă lucrări ştiinţifice în numeroase conferinţe majore şi seminarii invitate în universităţi şi institute de cercetare prestigioase, din UE si SUA. Are un număr de iniţiative în politica şi managementul ştiinţei din România, colaborând cu asociaţii de cercetători şi diverse publicaţii cu secţiuni dedicate educaţiei si ştiinţei. Detalii la
http://www.sebastianbuhai.com/Rezumat: „
Teza acestei prezentări este că economia este o ‹ştiinţă››, în toată puterea cuvântului. Voi încerca demonstrarea acestei teze printr-o trecere în revista a modus operandi folosit în cercetarea economică, punând în evidenţă asemănarea acestuia cu metodologia aplicată in ştiinţele naturale, şi diferenţele sale vis à vis de practica celorlalte discipline sociale. Argumentele vor fi însoţite de scurte exemple sugestive de cercetare, din subdomenii economice care îmi sunt familiare. Similar oricărei ştiinţe naturale, economia se bazează pe elaborarea unor ipoteze falsificabile şi pe validarea acestora prin procedee statistice. Trei caracteristici de baza ale cercetării economice contribuie atât la localizarea disciplinei pe axa ştiinţe fizice—ştiinţe sociale, cât si la ‹‹imperialismul economiei›› în rândul ştiinţelor sociale, i.e., utilizarea extensivă a metodologiei economice pentru a investiga probleme existente sau pentru a ridica întrebări inedite, din afara setului economic ‹‹tradiţional››. Aceşti piloni ai economiei ca ştiinţă sunt: construcţia bazată pe agenţi raţionali care îşi maximizează utilitatea; interesul în starea sistemului (social) în echilibru; şi focalizarea analizei pe eficienţă. Voi discuta aplicarea inferenţei economice în modelarea unor fenomene cum ar fi: acumularea capitalului uman, interacţiunea agenţilor în cadrul familiei, dinamica pieţei muncii şi interacţiunea strategica angajat-angajator, organizarea şi managementul interior al firmelor, comportamentul discriminatoriu şi interacţiunea grupurilor sociale.”Dl. Alexandru Nicolin (n. 20 oct. 1981 Bucureşti) este doctorand în fizică în cadrul Institutului Niels Bohr din Copenhaga unde studiază dinamica neliniară a gazelor foarte reci (aşa numitele condensate Bose-Einstein). Dl. Nicolin are un M.Sc. obţinut în cadrul aceluiaşi institut. Înaintea studiilor doctorale a lucrat ca „Research Assistant” la Laboratorul Naţional Risoe. Interesele sale cuprind dinamica sistemelor neliniare/complexe si analiza numerica a ecuaţiilor cu derivate parţiale. Dl. Nicolin este editor al revistei Gamma (
http://www.gamma.nbi.dk/) şi corespondent în Danemarca al revistei Ştiinţa şi Tehnică (
http://www.stiintasitehnica.ro/). În afara matematicii şi fizicii interesele Dl-ului Nicolin se îndreaptă spre ştiinţele tradiţionale.
Rezumat: „
Mergând pe urmele unui celebru fizician danez (Per Bak) voi discuta un model extrem de simplu care încearcă să explice ştiinţific lentoarea funcţionărească de care ne lovim zi de zi. Pornind de la presupunerea că nici unui funcţionar nu-i place să aibă prea multe dosare pe birou, modelul descrie drumul dosarelor de la un birou la altul, demonstrând totodată formarea unei aşa-zise stări critice în care dosarele circula haotic de pe un birou pe altul”.
