Iulian Comanescu posteaza ceva extrem de interesant pe blogul propriu.
Nu m-as mira ca multe din acuzele aduse lui Liiceanu (si altora din "grupul" sau) sa fie valide, dar din pacate cel care arunca piatra este tocmai bufonul Roncea, un zero barat al jurnalisticii, cu stilu-i binecunoscut (am mai vorbit despre gargaunii 'mnealui si sunt sigur ca omul nostru e nerabdator sa se afle iarasi in centrul atentiei cat de curand). Raspunsul lui Liiceanu e zero, nul, nada (desi ar fi avut ocazia sa raspunda imediat: probabil insa ca nu ar putea raspunde cum ar dori la toate acuzele- nimic neasteptat), preferand sa diminueze din vizibilitatea scandalului prin 'trecerea acestuia prin justitie': intr-adevar strategia "first best" in caz ca a fost prins cu musca pe caciula... Deci doar doua vorbe despre "articolul" lui Roncea. Pe langa faptul ca fiecare fraza e terminata cu cate-o flegma- nothing but "Roncea style"- in loc sa o tina pe partea de acuzatii obiective la Liiceanu, care ar trebui neaparat lamurite (eg. plagiat, renuntarea la anumite pasaje "compromitatoare" in noi editii ale 'operelor' sale, antedatarea unor articole, pentru a aparea ca facand parte din disidenta etc.), Roncea face un talmes-balmes in care- era inevitabil- apare clar si tenta nationalista: vezi eg. sectiunea unde il acuza pe Liiceanu de "tradare" fata de Noica (daca e ceva pentru care Liiceanu ar trebui admirat la Humanitas, primul - si poate singurul- lucru ar fi publicarea acestei carti, in particular dat fiind background-ul relatiei sale cu Noica; daca cineva are probe contrarii ar trebui sa publice o carte raspuns s.a.m.d., dar cenzura nu e un raspuns). O alta idiotenie majora care iti sare in ochi e inversunarea lui Roncea impotriva intelectualilor si NGO-urilor care ii sustin pe Basescu sau Macovei, dar din cu totul alte motive decat cele pentru care eu, de exemplu, ii consider patetici pe respectivii semnatari; in plus sa nu uitam ca Roncea si grupurile sale afiliate erau initiatori si semnatari ai unei si mai mari tampenii, "salvati icoanele" (link la Dan, care le-a sugerat solutia ideala)- dar ipocrizia e doar un cusur minor intre multele neajunsuri ale lui Roncea... LOL.
All in all. Una e ca Roncea nu poate scrie decat subiectiv, fascinat de extrema dreapta, legiune & co (in toate articolele sale, de cand lumea; intrebarea e de ce nu a ajuns in cadrul echipei de la Romania Mare si face in continuare pui la Ziua- trebuie ca e foarte iubit de cineva acolo)- si asta e problema lui personala si pe mine cel mult ma amuza; alta e insa consecinta- si aici e pierderea tuturor- ca intreg articolul isi pierde credibilitatea si eventualele sectiuni (curatate de flegmele lui Roncea...) care ar trebui serios investigate, vor fi aruncate la gunoi, la pachet (singurul care jubileaza fiind Liiceanu...). WTF l-a lasat pe bufon sa scrie articolul din Ziua, doar materialele referitoare la plagiat etc., au fost adunate si de altii? Sau, prin prostia si nebunia lui, e singurul care ar fi scris ceva "impotriva" lui Liiceanu, chiar avand sub nas probe care ridica cel putin niste intrebari? Asta ar fi intr-adevar foarte, foarte trist pentru jurnalismul nostru.
1 comment:
Inclin sa cred ca nu foarte multi jurnalisti ar scrie ceva "impotriva" lui Liiceanu cu echilibru si dezinteres. Daca ia pozitie fata de subiecte de actualitate atunci se mai gasesc care sa il contreze si cu argumente, dar cand e vorba despre opera lui Liiceanu, nu prea. La fel ca si Plesu si ceilalti. Sau sunt si isi gasesc spatiu in presa.
Post a Comment