Dan indica (si comenteaza excelent) pe blogul lui articolul, vechi de cativa ani buni, "Scrisoare catre prietenii mei romani", al lui Tamás Gáspár Miklós. Desigur unele lucruri s-au schimbat din 2000 si pana acum, intre timp am mai aflat lucruri noi etc., dar articolul ramane actual in mare parte si, desi inregistrez niste dezacorduri cand e vorba de anumite detalii, in mare nu pot decat sa fiu de acord cu autorul si sa recomand tuturor acest excelent articol. Ar fi doua lucruri despre care as scrie putin aici, dupa citirea articolului.
- O prima nota va fi foarte scurta pentru ca nu am citit inca sursa respectiva. Ea este legata de fragmentul "Cum pot eu - care sînt maghiar ardelean - să fiu prieten cu adepţii şi admiratorii morfologiei culturale promovate de Lucian Blaga, din moment ce este cît se poate de clar că singurul scop adevărat al Trilogiei este să demonstreze că maghiarii sînt străinii de esenţă, indiferent de natura acesteia?" Ziceam ca va fi o nota scurta pentru ca nu am citit inca "Trilogia culturala" a lui Blaga, dar avand un epsilon de background in istoria morfologiei culturale si controversele iscate de aceasta (cea mai cunoscuta si implicit cea mai criticata opera din acest curent fiind probabil "Der Untergang des Abendlandes", a lui Oswald Spengler), categoric imi propun sa citesc aceasta parte a operei filozofice a lui Lucian Blaga cu prima ocazie: fragmentul lui Tamás si aplicatia sa vis-à-vis de etniile din Transilvania m-au facut extrem de curios. Dupa cunostintele mele, la ora aceasta nici un antropolog serios nu mai caracterizeaza conceptul de morfologie culturala altfel decat naivitate academica; caveat lector insa, asta nu inseamna ca metodologia morfologica nu mai este inca folosita in antropologie/studii culturale in alte discipline.
- O a doua nota si-ar dori o posibila completare la lista de autori importanti care au avut inclinari extrem-nationaliste si a caror "activitate"/aderare in acest sens inca nu este acceptata (am mai spus si cu alta ocazie ca nu pot intelege aceasta reticenta, aceasta negare, aceasta opozitie, a "intelectualitatii" romanesti, cand e vorba de aceste lucruri, pentru ca evident asta nu le-ar reduce autorilor respectivi deloc din faima de scriitori, filozofi etc: dar cand vorbim de omul in cauza, e cazul sa ii cunoastem toate laturile, mai ales cand e vorba de convingeri clare, bine articulate etc.; dupa mine tine de o cutuma a romanilor a nu putea accepta faptul ca acel declarat 'erou', 'mare roman' , 'simbol national' etc.- toate acestea fiind evident endogene, dar explica cuiva...-, poate avea si defecte; asa ceva ar fi un sacrilegiu la noi, chit ca tine de normalitate in orice alta parte). Tamás scrie urmatoarele randuri excelente: "Pînă în ziua de azi, intelectualitatea revoluţiei româneşti este preocupată de exegeza spirituală a Gărzii de Fier. Nimeni nu pune la îndoială faptul că Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran sau Constantin Noica sînt autori importanţi; şi eu am citit cu plăcere inclusiv cele mai detestabile eşecuri ale lui Carl Schmitt sau Céline, nu sînt un pudic din punct de vedere intelectual, dar acest lucru nu înseamnă că nu ştiu cine sînt duşmanii democraţiei constituţional-liberale, duşmanii libertăţii, egalităţii şi fraternităţii. " Ei bine, din aceasta lista - si din toate discutiile anterioare pe aceasta tema de care am cunostinta- imi pare sa lipseasca Camil Petrescu. Ori iata, pentru cei care nu l-au citit inca, un fragment (sunt mai multe fragmente relevante in acest sens) din "Jurnalul" lui Mihail Sebastian (atat de hulit la publicare, dupa cum si Tamás scrie; cand l-am terminat de citit, cu multe luni in urma, am scris postul acesta) , care spune destul de multe despre caracterul lui Camil Petrescu ca om, ca persoana, ca membru al societatii, ca roman, dincolo de marele scriitor pe care l-am citit si l-am apreciat de altfel cu totii (pentru mine a fost un soc, drept sa spun, poate la fel de mare cum trebuie- si cum de altfel se simte- ca a fost si pentru Mihail Sebastian):
Joi, 25 [iunie 1936]
Camil Petrescu, intalnit azi-dimineata la "Capsa", era indignat pe mine fiindca incercasem sa spun ca procesul de la Craiova, al antifascistilor, se desfasoara in conditii salbatice.
- Astia nici n-ar trebui judecati. Trimisi direct la inchisoare. Zece ani, douazeci de ani, fara judecata. Nu sa le dea ocazia sa faca propanganda comunista la proces, prin martori si prin avocati.
Iesind de la "Capsa", am facut cativa pasi pe strada si mi-a explicat din nou atitudinea lui fata de ultimele batai antisemite.
- E regretabil, draga, dar tot ovreii poarta raspunderea.
- De ce, Camil?
- Pentru ca sunt prea multi.
- Dar ungurii nu sunt si mai multi?
- Poate, dar cel putin sunt masati la un loc, in aceeasi regiune. (N-am inteles argumentul, dar n-am vrut sa insist. La ce bun sa reeditez lunga mea convorbire cu el, din ianuarie 1934. Sunt edificat asupra lui- si tot ce poate face este sa ma deprime, in nici un caz sa ma surprinda.)
In continuare, mi-a spus:
- Draga, ovreii provoaca. Au o atitudine echivoca. Se amesteca in lucruri care nu-i privesc. Sunt prea nationalisti.
- Ar trebui sa te decizi, Camil. Sunt nationalisti sau sunt comunisti?
- Ei, stii ca-mi placi? Suntem intre noi, draga, si ma mir ca mai pui astfel de intrebari. Comunismul ce altceva este decat imperialismul evreilor?
Spune asta Camil Petrescu. Camil Petrescu este una dintre cele mai frumoase inteligente din Romania. Camil Petrescu este una din cele mai delicate sensibilitati din Romania. Cum ar putea Romania sa traiasca vreodata o revolutie?
Ultimul rand al lui Mihail Sebastian redat mai sus, intrebarea retorica, se leaga oarecum si de paragraful lui Tamás despre Revolutia din '89, paragraf pe care si Dan l-a evidentiat de altfel in blog-postul sau. Randul lui Sebastian a fost scris in 1936: cate s-au schimbat si cate nu s-au schimbat de atunci? Si cine ar trebui sa analizeze toate aceste lucruri? Cand vom deveni responsabili, cand ne vom asuma istoria?
9 comments:
Citatul din Mihail Sebastian este intr-adevar socant. N-am citit jurnalul, dupa ce ai scris despre el prima data am planuit sa o fac, acum definitely trebuie. Este halucinant cat de transant poate sa debiteze (ca altfel nu pot sa spun) astfel de aberatii fara sa le cantareasca o secunda. Iar lipsa asta de recul crystal clear - enfin, nu tie trebuie sa-ti spun dar nu e inutil de repetat - se regaseste la fel de pura si neintinata la urmasii contemporani ai lui Camil Petrescu intr-ale intelectualitatii.
M-a intrigat si pe mine ce spune Tamas despre Blaga, dar cum n-am citit "Trilogia culturala" nu pot sa ma exprim. Dar mi-am planificat si eu sa descopar ce l-a contrariat (pe putin spus) atat de mult pe Tamas. Dar intr-adevar, scrisoarea lui este actuala si astazi.
Da, e material foarte important acolo. Despre Nae Ionescu mai citisem si anterior- inclusiv fragmente care vorbesc de la sine din ce scrisese el, dar nimic despre Camil Petrescu sau Mircea Eliade, pana la citirea Jurnalului. Iar Petrescu si Eliade au fost prieteni foarte apropiati ai lui Mihail Sebastian si el i-a acceptat asa cum au fost, desi in Jurnal apare evident faptul ca se lupta sa inteleaga, sa rationalize cumva atitudinea acestora...si in cle din urma renunta.
By the way: Vezi ca "Jurnalul" e o carte mai mare si mai grea (si la propriu si la figurat :-)) decat cartea lui Gavrilescu, sa nu le ceri alor tai sa ti le trimita pe amandoua in acelasi timp :-). Din cate imi amintesc "Jurnalul" l-am cumparat eu de la Universitatii, la un moment dat cand eram la Cluj.
Chestia asta cu asumarea e o treaba foarte grea si neintalnita pe la noi in discursul public (intelectuali sau nu), sau foarte rar. Sa iesi in fata sa spui "Am fost un idiot" e greu intr-adevar, o stiu pe pielea mea, dar inseamna si sa-ti declasezi auditoriul, sa-l iei de prost intr-un fel. Chestia cu care m-a castigat Basescu in 2004 a fost un raspuns dat CTP-ului in debat-ul dintre cele doua tururi cu Nastase. CTP il intreaba pe Basescu ce parere are despre o afirmatie pe care a facut-o in care spunea ca 1 din 5 romani sunt hoti sau homosexuali, ceva in acest sens. La care Basescu raspunde "Eroare. CTP spune "A cui?". Basescu : "A mea". Tin minte exact pentru ca mi s-a lipit pe creier. Dar asta a disparut de atunci.
In celalat sens ceea ce spui tu despre cutuma romanilor e exact sindromul omului providential care lasa sechele la nivel psihologic, aici sunt de acord cu pozitia casei regale, daca despre asta vorbeau, au nimerit bine buba. Si relativ la politicieni si relativ la intelectuali. Dar in acelasi timp sistemul se alimenteaza singur din ambele sensuri top to bottom si bottom to top. Dar cert este ca a admite ca si persoana publica ca ai gresit nu poate decat sa fie benefic pentru public, stie sa aprecieze asta, ii dau creditul asta publicului. Hence solutia poate veni top to bottom de la niste oameni publici responsabili.
Da, dar vezi tu, nu vrei nici cealalta extrema- si ma tem ca acolo ajungem din cauza deficitului de competenta, daca e sa ne asumam si responsabilitate si sinceritate la top level in politica noastra- ca toti sa repete: da, sunt idiot, am gresit, votati-ma ca am gresit dar recunosc ca am gresit, recunosc ca sunt prost, recunosc ca sunt populist, recunosc ca vara nu-i ca iarna & viceversa e un truism etc.
All in all: onestitatea e una. Dar mult mai important: vreau competenta. Una fara alta nu functioneaza.
E clar ca nu vreau extrema cealalta. Bineinteles ca ceea ce a facut Basescu e un mic exercitiu de sinceritate fara nici un risc de damage pe plan politic dar cu imense castiguri pe plan de imagine. Si de la un exercitiu de sinceritate pana la capacitate de recul, de judecata si de asumare in hotarari politice importante e o cale astronomica.
Ceea ce a fost in 2004 era o mica portita pe care a impins-o Basescu si unde am vazut un potential versus contracandidatul lui care nada, zip, zero. Trebuind sa fac o alegere am ales portita pentru ca gradul de incertitudine era mai mare:)
Da, evident, votezi conditionat de situatie. La ora aceea Basescu parea solutia. Si a fost intr-adevar solutia pentru un timp, nimeni nu poate nega asta. But thank you very much, I've had enough, circumstances are different, he's done his job (overdone, I should say) and now he's gotta go: he's better off and we're better off by separating. Conditiile s-au schimbat, vrem pe cineva competent in functie, nu pe Don Quijote si armata lui de Sancho Pandas (si de bufoni care se "baseaza" pe 'mnealui...ca nu ma pot sa nu ma gandesc iarasi la TRU si caderea lui inimaginabila si- acum e clar, ireversibila) . Mai rau e ca nu e scos in fata nimeni care sa fie promitator. Sa garanteze o ruptura cu trecutul. Competenta.
Neah, mai avem cativa ani pana la o schimbare de generatii in top. Deci: cu suspendare sau fara suspendare tot nu se face primavara...
Aia e clar:) De fapt am remarcat in discursul lui Marko Bela din 19 Aprilie din Parlament, pe langa atacurile clasice la adresa lui Basescu, o fraza interesanta. Spunea ca suspendarea nu rezolva nimic, ci politicienii trebuie sa sa repuna in chestiune. Imi place sa aud asta din gura unui om politic din Romania, dar astept sa vad on a daily basis inainte sa cred:) Altfel, cuvintele valoreaza fix pix, o sa-l felicit ca are cosilieri buni de comunicare si cam atat.
Camil Petrescu nu cred ca avea optiuni politice, cel putin nu Camil Petrescu de dupa 1930... avea doar instinct de supravietuire. Toti erau inconstienti, dar inconstienta lui tinea mai mult de frica decat de betia de idei a celorlati.
Iulia> adevarat, nu e sigur si nu reiese deloc ca sigur din romanul lui Sebastian. Insa cred ca ii acorzi prea multe circumstante atenuante intr/un fel. Daca Mihail Sebastian are dreptate 100% in relatarea factuala, inclin sa cred ca Petrescu avea oarecare inclinatii politice evidente. Enfin, nu ca ar fi fost singurul sau singurul cunoscut sau singurul ex-post renumit. Dar relevant.
Post a Comment