Vorbeam intr-un post precedent (si) despre Florin Dumitrescu si ideea lui referitoare la manele (idee care o data clarificata, e mai mult decat acceptabila pentru toata lumea). Postul lui Florin la care faceam referire era cel legat de interviul recent cu Johnny Raducanu, din Metropam. Are Mister Jazz of Romania toanele lui, dar nimeni nu poate nega ca le zice direct, simplu si foarte bine in cateva locuri... Am selectat cateva pasaje elocvente mai jos:
[....]
Necazul e ca tinerii nostrii dau cu mucii-n fasole. Sunt bolnavi de frustrare intr-un mileniu bolnav de pragmatism. Nu pretuiesc muzica de elita. Sunt deformati de propriile infirmitati. Muzicienii valorosi au fugit dincolo si am ramas prea putini ca sa se creeze o scoala a jazzului. Si in acesta zona, la noi, s-a distrus jumatate de secol de istorie.
Necazul e ca tinerii nostrii dau cu mucii-n fasole. Sunt bolnavi de frustrare intr-un mileniu bolnav de pragmatism. Nu pretuiesc muzica de elita. Sunt deformati de propriile infirmitati. Muzicienii valorosi au fugit dincolo si am ramas prea putini ca sa se creeze o scoala a jazzului. Si in acesta zona, la noi, s-a distrus jumatate de secol de istorie.
Nici o istorie a jazz-ului nu avem. Spre deosebire de noi, societatea americana are grija de oamenii ei, in asa fel incat, din cand in cand, societatea si omenirea isi face damblaua. Exista un ghidaj catre arta de calitate, catre educarea personajelor in viata; decenta, firescul si dorinta de a cunoaste mai mult, toate acestea sunt voluntare, firesti, naturale. Muzica de jazz contemporana e un gen care tine de domeniul creativitatii si mai putin de zona comercialului. De aceea este nevoie de educarea gustului publicului. Dar cine s-o faca?
[....]
Ca sa intelegi muzica de jazz trebuie sa ai cel putin alfabetul muzicii. Si ma refer la muzica clasica, de calitate. In general romanul de-abia e educat in materie de istoria Romaniei. Publicul romanesc nu stie cine e Creanga. Ori muzica de jazz are nevoie de un public deosebit, aparte pentru ca prin stilul si dificultatea intelegerii este considerat un gen muzical de superioritate.
[....]
Suntem corijenti la capitolul bun-simt. Nimeni nu invata lectia de fair-play pentru ca aici s-a impamantenit chestia asta cu Sa moara si capra vecinului. Acum aud si mai departe ca n-ajunge sa moara capra, sa moara si stapanul. Iti dai seama cat rahat e aici ? E o vorba care poate sa fie comica pentru unii, regretabila pentru altii si pentru cei mai multi un dezastru, o calamitate din care se poate trage sfarsitul unei natii.
[....]
Textele le fac vulgare, ce-i oftatul ala de doi bani, gen aoleeeu mama?; iar ei sunt niste mediocri si daca se cred grozavi, le dau eu, Johnny Raducanu, lectii de manele. Nu pe vorbe. Ma trag de la Dunare unde s-a vorbit turceste si stiu ce sunt alea. Manele adevarate am cantat si eu. Merita sa fie injurati pentru mutilarea folclorului romanesc. Oricum, folclorul romanesc n-o sa-l miste nimeni si nimic.
Folclorul urbanistic si el va ramane, pentru ca e valoare nationala. Una e ce cantau lautarii in ' 38 ...Mi te-ai lipit de suflet / Ca marca de scrisoare (Fredonam impreuna). Bravo, vino-ncoace sa te pup! Vezi, si mata o stii. S-a pastrat din tata-n fiu. Astia mutileaza tot. Unde s-au pomenit manele cu chitara bass si cu baterii. Ii fac de cacat pe toti. Ca ei nu au curajul sa se lege de mine. Si eu sunt tigan.
Dar vorba lui Paleologu, Dumnezeu sa-l odihneasca, "Johnny e tigan a carui origine incepe acum vreo 200 de ani, iar mama domniei sale a studiat clavirul la Leipzig". Manelele sunt frumoase cu conditia sa le dai valoare artistica. Ele sunt o specie inrudita cu hora noastra romaneasca. Si Romica Puceanu a cantat manele dar o facea ca lumea. Detinea arta sunetelor, avea feeling, spunea ceva. Astia nu spun nimic. Sunt de o vulgaritate rara. Si ma cac in capul lor. Asta e o molima. Iar poporul roman e contaminat.
13 comments:
Jazz-ul e muzica superioara si de elita. Cu o atitudine din asta cu siguranta o sa atraga publicul larg inspre jazz:)
Dupa cum am zis, are Johnny toanele lui. Nu mi se pare insa lipsit de adevar faptul ca, desi jazz-ul ca origine vine "de foarte jos", d.p.d.v. clasa sociala s.a.m.d., relativ la alte genuri (si Johnny zice si el putin despre asta), a ajuns la un stadiu in care pentru a-l intelege, ai nevoie de ceva cultura muzica. Incearca Keith Jarett de exemplu, unul din preferatii mei, (si incearca sa convingi romanu' neaos sa stea sa-l asculte ACUM, cand e inundat de muzica gen Discoteka Boom, pentru 'patrunderea' careia si un neuron solitar e in plus; putina educatie in prealabil si "exposure" la gen ar fi necesar).
Daca e vorba de exposure probabil ca unuia care n-a ascultat jazz in viata lui n-o sai pui Keith Jarret din prima, la fel cum daca eu vreau sa te expun la Death Metal n-o sa-ti pun Cryptopsy din prima ca dupa aceea ma injuri:))))
De cultura muzicala (sau antrenament) ai nevoie atunci cand ataci chestii mai grele care nu mai sunt atat de grand public. Dar la baza ramane "imi place / nu-mi place". Dupa aia vin ore, zile si ani de antrenament daca vrei sa intri in subtilitati. Dar nu cred ca exista un fel unic de a intelege muzica rezervat doar initiatilor. Deloc. La fel cum unuia cu X ani de conservator nu stiu ce bucata muzicala i se pare geniala pentru ca intelege toata complexitatea teoriei muzicale din spate, unui habarnist oarecare de pe strada poate sa-i placa pur si simplu cum suna.
Ai dreptate...si cu asta iti raspunzi singur. Depinde la ce nivel vrei sa intelegi muzica respectiva. Evident intai e imi place/nu imi place. Johnny Raducanu are doua contributii aici: 1. intai spune ca muzica nu e circulata suficient pentru ca lumea sa inteleaga ce ii place sau nu ii place; 2. in al doilea rand spune ca daca vrei cu adevarat sa intelegi muzica ai nevoie de "exposure" si educatie muzicala.
Stii cum imi suna mie ce spune Johnny Raducanu? Jazz-ul este muzica aia superioara si elitista care are nevoie de un public aparte care sa se ridice la inaltimea muzicii si sa fie demn sa o asculte dar nimeni nu il educa pe bietul public, ii pune in schimb sa asculte manele:)
Il citim diferit pe Johnny. Si evident sunt convins ca eu sunt cel care il citeste bine :-).
Ia doar partea:
"Muzica de jazz contemporana e un gen care tine de domeniul creativitatii si mai putin de zona comercialului. De aceea este nevoie de educarea gustului publicului."
Unde vezi tu elitism? In plus mie mi se pare ca in tot restul textului apare exact opusul unuia pe care nu l-ai pune (la zid) drept 'elitist' (a propos, ma intreb ce ai face cu 'populistii' in cazul asta)? De asta la inceputul postului meu am zis ca Johnny le zice "simplu". Mai simplu nu se poate. Johnny e omul din popor care intelege cum stau lucrurile desi e din popor- corectez: nu, mai ales pentru ca e din popor. Dar nu e momentul sa facem prea multe digresiuni.
In primul rand el spune ca e o muzica de elita, nu eu. Si ca e o muzica superioara:) In al doilea rand revendicarea creativitatii vs. comercial este si asta o forma de "noi suntem deasupra celorlalti".
E simplu sa stai sa spui ca nu ai public pentru ca nu-l educa nimeni, dar e total gresit. In conceptia mea tu ca muzician ar trebui sa te duci catre public si sa-l provoci in loc sa stai sa astepti sa vina la tine.
(Ca sa revenim la subiect, sunt si eu de acord ca muzica promovata de media in Romania e jenanta si ca se pot face lucrurile mai bine)
J.R. spune tocmai asta si daca spune nu o spune peste tot si nu e neaparat mesajul general din text. Chestia cu marketing-ul jazz-ului e complet adevarata tocmai pentru ca nu orice de calitate are priza la publicul larg, dupa cum bine stii. Acum evident ultimul lucru pe care l-ai dori ar fi interferenta pe piata (muzicala)- dar ideea aici e ca ar trebui sa pur si simplu sa dai ocazia publicului sa vada despre ce e vorba. Si cand ajungem la 'ocazii', ajungem la buba...E un fel de feedback efect aici, daca lumea pare ca il iubeste pe Adi, si pe Vali si pe Costi s.a.m.d. in starile dionisiace sau de alta natura- tot transitorie- i se vara pe gat in prostie doar chestia asta, ce mai, in exclusivitate. Aici greseste si textierul Dumitrescu: nu "publicul" cere "basini" de la unii "adevarati" (sic!) ca Adi Wunderkind-ul Romaniei, ci asta i se serveste. Si departe de mine sa sugerez ca individul nu stie sa aleaga, dar nu e deloc acelasi lucru cand vorbesti despre masa, despre public. Aici e vorba de 'herding' sau efect de turma pre limba mioritica. Si nimic mai mult decat economie, in esenta. Cu alte cuvinte si Johnny din nou le zice bine printre randuri- cei care nu aleg singuri, cei mai multi- imita. Educa-i sa ajunga sa aleaga singuri.
In plus si asta e critica directa la randurile tale: nu cred ca vrei ca 'muzicianul' sa faca marketing-ul- Muzicianul are avantajul comparativ in creatie. De asta cei care reusesc sa+si faca si marketing-ul in acelasi timp, nu mai au timp pentru feeling-ul pe care ar fi trebuit sa-l perfectioneze. Din nou, le zice bine Johnny. Murrow a propus, cu multa vreme in urma, o alternativa excelenta , de exemplu, care nu intra deloc in conflict cu principiile economice: le complementeaza. Si asta e principalul motiv pentru care eu personal regret ca Sava nu mai este... Influenta minora, dar o incercare, cel putin.
OK la chestia cu efectul de turma si OK si la faza ca trebuie exposure. Cu astea sunt de acord, am mai spus.
Cand spuneam ca e total gresit ma refeream conceptia muzicianului despre publicul sau nu despre cum se auto-alimenteaza si dezvolta manelele in Romania. Si spuneam ca e total gresita din punctul meu de vedere cand vine vorba de muzica pentru public. Si cand am spus ca muzicianul trebuie sa-si caute publicul este spus metaforic nu sa se apuce sa faca marketing sau sa coboare in strada cu flyere in detrimentul actului creativ:) Ci sa-si caute publicul prin atitudine, prin mesaj, prin muzica.
Din nou, la faza cu educarea publicului prin media etc. sunt de acord si am spus asta de o gramada de ori. Cu riscul de a ma repeta, tot ce am spus este ca atitudinea asta intelectualisto-elitisto-superioro-tralala, exemplificata de cele cateva "scapari" (daca tu preferi sa le numesti asa) ale lui Johnny Raducanu nu duce nicaieri in momentul cand faci muzica pentru oameni. Daca faci muzica pentru clubul tau de initiati atunci da, asa se face, dar atunci nu te plangi ca oamenii n-au cultura muzicala. Pentru ca la un moment dat spune clar "Dar cine sa o faca?" despre educatia necesara sa asculti jazz. Pai ii dau eu o idee. De exemplu un muzician de jazz care o sa coboare printre oameni si o sa faca un turneau inteligent de "vulgarizare" asa cum sunt din aia care fac cu muzica clasica si vand CD-uri cu tona.
De acord, cu exceptia faptului ca tot nu inteleg de ce ti se pare un punct de vedere elitist sau de ce il vezi pe Raducanu elitist etc. Prima dilema legata de clasificarea ta este tocmai faptul ca omul ar dori ca lumea sa fie educata sa poata pricepe orice tip de muzica. Un punct de vedere pur elitist ar exclude o asemenea alternativa ca imposibila si ar vedea muzica sa dedicata doar pentru nisa aceea de oameni 'superiori', singura care il poate sau l-ar putea intelege. Vad o diferenta enorma intre cele doua.
Bine, nu-i elitist, e doar vanitos:) In orice caz, e ceva ce mie nu-mi inspira nimic bun. Si nu-l cred atat prost sa nu stie sa se marketeze, asta a propos de om simplu din popor etc:)
Adica are toanele lui. Asta am spus de la bun inceput, iata ca am inchis cercul vicios.
Nu cred nici eu ca Raducanu per se duce foarte multa lipsa de glorie ( nici macar comparat cu vremuri de odinioara, pe care le exalta in interview), dar asta nu face decat sa suporte ideea ca vehementa lui impotriva 'neomanelistilor' nu e doar 'fabricata'.
Post a Comment